Am mai multe noutati, hilare zic eu, din viata mea si m-am gandit sa le impartasesc cu voi… Nu, nu mi-au facut porcusorii pui
In primul rand, Mr. G a redescoperit Facebookul. Pe vremea cand partajam acelasi laptop, mai intra pe contul meu si mai arunca cate un ochi sau chiar doi la ce mai fac forstii colegi de facultate. Cand nu am mai impartit acelasi laptop, mai tot tragea cu ochiul peste umarul meu la cate-o poza cu porcusori de guinea pe Facebook. Pana cand duminica a inceput sa ma descoase despre cum ar putea sa-si faca cont. Mi-am amintit brusc ca el are deja un cont sub un nume „de imprumut” la care ii pierduse parola. Asa ca am inceput o sedinta de consiliere in care i-am explicat pas cu pas cum si ce trebuie sa faca. Asta in conditiile in care el are contul in limba romana si eu in engleza, deci nu intelegeam nimic din ce imi spunea el si invers…
Pana la urma i-a dat de cap si a inceput sa ma bazaie cu alte intrebari, gen „ala cine-i?”, ca nu-si mai amintea nume complete sau unii aveau conturi sub alte porecle. Asta in timp ce eu imi rupeam timpanele transcriind un interviu… Las totul balta si ii trimit sugestii de prieteni. Ce credeti? A urmat un potop de „uite, sunt prieten cu icsulescu!”. Scopul lui e sa ma egaleze la numarul de prieteni, desi a zis ca nu o sa-i adauge decat pe cei pe care ii cunoaste. Deci nu o sa-i iasa… Iar drept rasplata a trambitat sus si tare ca e insurat cu mine. Mai ca imi vine sa cred ca si-a recuperat contul ca sa stea cu ochii pe amantii mei. Oricum, daca-i intalneste, sa le spuna ca revin dupa ce termin cu tot felul de cursuri si alte preocupari mai importante. 😀
In alta ordine de idei, am decis sa ma organizez mai bine. Si sa nu renunt la „businessul” meu de facut acte pentru romani, chiar daca ma batea un gand serios, ca inca aduce bani. Dar cum deja eram cu nervii in pioneze de la telefonul care suna si nu se mai opreste si de cele mai multe ori doar pentru informatii gratuite, pasul normal a fost sa separ telefoanele. Adica un numar privat si altul „profesional”. In plus suna si cand sunt pe la serviciu si e cam batator la ochi. Numai ca nu-mi place sa umblu cu n telefoane dupa mine, ca sigur il uit eu pe unul pe undeva… Deci mi-am comandat un dual sim, cu carcasa de silicon si folii de protectie pentru ecran. Mi-au ajuns ultimele doua, telefonul inca nu a fost livrat. Mi-a ajuns si noul SIM, dar nu pot inca sa-mi separ cele doua vieti. Sper sa vina telefonul inainte sa ma urc pe pereti de nervi…
A, si am hotarat sa ne mutam. Ba chiar azi ar trebui sa-i compun propritarului scrisorica si sa i-o trimit recomandata. Iar apoi sa inceapa cautarile! Cam stim in ce zona, am facut si lista cu ce vrem, numai sa si gasim pana la jumatatea lui august. 😀 Pe lista cu chestii care trebuie sa fie in noul apartament de numara un balcon serios, masina de spalat (sau macar loc unde sa o instalam), soarele sa-l viziteze zilnic dinspre sud etc. Sa ne tineti pumnii!
Amu ma duc la munca ca sa strang bani de chirie. 😀
Succes va doresc, Mirona! Sper ca noul apartament sa aiba loc pentru ambele conturi de Facebook!
Speram si noi! Vedem. :))
Incep sa ma simt prost, toata lumea se muta 🙂
Bafta!
Lasa, nu te simti… Ne mutam intr-un fel de nevoie – mai aproape de jobul lui, sa scapam de cainele de deasupra etc.
ce nu inteleg eu este de ce anume in Germania nu am auzit de faza asta cu facutul de acte pentru romani. Adica unii mai au nevoie de ceva acte si aprobari, dar in general le fac firmele care-i angajeaza.
Nu vorbim de angajati, pentru ca in Belgia a fost restrictie pe piata muncii pana al 1 ianuarie. Asa ca oamenii apelau la „prestator de servicii”, adica un fel de PFA romanesc… Acte de alea fac eu – deschidere nr de TVA, asigurari sociale, medicale etc.
s-a mai luminat un pic. merci!
Mirona, sau aproape de munca ta ?:)
Deci conditii: expus la sud, mai linistit, mai calduros, ceva balcon, si daca se poate mai ieftin 🙂 . Daca vrei consiliere, tocmai am vizitat 11 aprt. pana sa ma decid.