Trecute si viitoare

Planuri, nu femei. Sau aventuri…

L-am intalnit pe Peter Hurley. Chiar arata a irlandez. 😀 Un fel de spiridus roscat, cu ochi albastri. Dar care cara dupa el o traista romaneasca. Intalnirea cu el a fost imresionanta (rar spun astfel de lucruri) si detalii, adica un interviu, vor fi pe Mediascop cel mai tarziu lunea urmatoare.

In alta ordine de idei, dupa ce am stat de vorba cu un „nebun frumos” despre cat de minunati sunt oamenii din mediul rural din Romania, autentici si sinceri, am ajuns la niste concluzii apropo de mine. Iar cea mai importanta e ca sunt o „city girl”. Nu-mi plac aglomeratiile extraordinare sau orasele imense, dar Bruxelles-ul e pe sufletul meu. In plus mi-am dat seama ca nu simt (inca) apartenenta de netagaduit la o anumita cultura, in special la cea romaneasca. Si peste toate astea mi-am dat seama ca in cativa ani s-ar putea sa-mi schimb optica si sa devin si eu ahtiata dupa tot felul de traditii si chestii specific romanesti… S-ar putea, nu sunt sigura.

Ii respect si apreciezi pe cei care incearca sa salveze ce a mai ramas din satul romanesc. Ma bucur ca exista oameni atasati de spiritualitatea romaneasca si care tanjesc dupa „acasa”, dar asta nu e neaparat si cine sunt eu. Recunosc cu mana pe inima. „Acasa” pentru mine e unde sunt eu si unde ma simt bine in acel moment. De pilda, de cate ori plec din Bruxelles si ma intorc, primul lucru care imi vine in minte e „home, sweet home”. Inca din autobuz ma uit curioasa in jur sa vad ce mai face orasul meu, ce s-a mai schimbat, daca e bine si asa cum il lasasem. Oi fi nebuna…

Trecand la viitoare, urmaza patru zile libere pentru mine. Adica 1 Mai Muncitoresc e liber de la Natura, 3 si 4 pica in week-end, iar eu am fost smechera si mi-am luat si 2. Am planuri marete pentru aste patru zile. Atat de marete ca mai ca ma tem ca iar o sa fac rahatul praf si nu o sa realizez aproape nimic din ele pana luni dimineta. Oricum, eu le am. 😀 Vreau sa revizitez Serele Regale, sa scriu vreo trei articole pentru Mediascop, sa fac ceva lucru manual pentru porcusori (ma chinui sa scap de sistemul cu rumegus), poate chiar si o vizita la Ikea. Avem si musafiri pentru o carbonade à la Flamande si cheese cake. Acuma sa mai speram ca o sa-mi si iasa toate planurile astea marete… O sa raportez la momentul oportun.

Bun, acum ma intorc la munci ca cineva trebuie sa produca bani pentru legumele porcusorilor.

P.S. Mr. G a lovit din nou! Si-a gasit telefonul visurilor sale. Astea de acum visuri, ca peste vreo doi ani o sa fie altele. S-a codit vreo doua saptamani, am hotarat ca mai asteptam un pic ca sa se mai ieftineasca. „Un pic” la mine insemna vreo doua luni. La el a insemnat 24 de ore. Noi sa fim sanatosi.