Bantuind prin bloggosfera romaneasca, am realizat la un moment dat ca „ochii care nu se vad se uita” e o zicala pe care ar trebui sa o priceapa orice blogger la inceput de drum. Unii poate ati inteles cevreau sa spun, dar totusi o sa ma explicitez…
In primul rand, ia vedeti ce se intampla daca nu aveti o prezenta constanta pe blog. Dispareti doua saptamani, iar la intoarcere o sa va ia inca o saptamana cel putin sa va revina statisticile la normal. Apoi cercetati ce se intampla daca nu treceti si lasati comentarii la fel de constant pe alte bloguri. Sa va dau un pont: proprietarii acelor bloguri trec si ei mai rar pe la voi. Majoritatea nu din rea vointa, ci pentru ca pur si simplu uita sau amana cititul elucubratilor voastre. Daca cumva nu mai treceti pe anumite bloguri pentru ca s-a schimbat semnificativ continul lor si nu mai prezinta interes pentru voi, si proprietarul acestuia va va uita.
Ca sa continui, reciprocitatea e foarte apreciata intre bloggeri, mai ales in cazul in care vor sa-si monetizeze blogul. Adica trece el pe la tine si iti lasa un comentariu, musai trebuie sa treci inapoi si sa lasi si tu unul. Poate la el chiar conteaza financiar sa se adune comentarii, like-uri etc. Cred ca in categoria asta cu reciprocitate intra si link exchange… Numai ca asa ajung unii sa aiba un blog roll lung cat o zi de post in toiul iernii, dar de fapt sa nu mai stie ce e pe acolo.
No, daca in bloggosfera romanesca lucrurile astea se cam invata pe parcurs si prea putini ti-o spun pe sleau ca daca nu le intorci vizita ei nu te mai onoreaza cu prezenta, in bloggosfera de limba engleza chestia asta e evidenta. Adica te trezesti cu cu comentarii de genul „eu am dat like la postarea ta, te rog da si tu la a mea” care te cam lasa masca. Pana la urma, daca eu scriu despre istoria devenirii noastre si tie iti place, dar tu scrii despre alunul de padure si fazele lunii, chestii care pe mine ma lasa rece, de ce ar trebui sa ma prefac ca te citesc?!
Tot in bloggosfera de limba engleza se pare ca unii au timp sa stea toata ziua sa citeasca bloguri si sa comenteze. Sincer, imi vine sa-i intreb pe unii ce fel de job au, ca as vrea si eu unul… Eu abia am timp sa-l citesc pe al porcusorilor, dapai altele. Aaaa, si nu numai ca citesc, dar mai si nominalizeaza la tot felul de premii si chestii acordate din mana in mana pana in fund la taxatoare, iar tu esti cumva indatorat sa dai mai departe leapsa si sa gasesti alte bloguri pe care sa le procopsesti cu fericirea.
In fine, pana la urma e ca in viata: mai repede iti amintesti de prietenii care te mai intreaba uneori de sanatate decat de cei care uita de tine cu lunile si isi aduc aminte sa te contacteze doar cand au o nevoie (de un like, un comentariu, o maslina, o atentie…).
Jurnal de Belgia 
Înseamnă că eu sunt o excepție de la regulă! 🙂 Dovadă-i faptul că îți dau mereu like-uri și, când socot de cuviință, îți comentez fără să-mi pese că poate tu nici nu treci să vezi despre ce elucubrez eu! 😉
Si eu cred ca am lasat aceasta impresie in ultimul timp, pentru ca am participat la o competitie de-a dreptul epuizanta (e drept, am si castigat cate ceva) si nu m-am mai simtit capabila sa las comentarii, desi pe unii i-am citit asa, pe fuga, daca i-am intalnit pe facebook.
Din acest motiv eram si eu suparata pe unii dintre cititorii mei. Cat timp le-am comentat la absolut fiecare postare, m-au vizitat fara probleme, fie ca scriam despre cum bat covoarele, fie ca o dadeam chiar mai grav de atat in balarii. Cand am avut nevoie sa adun niste comentarii la articolele pentru concurs, s-au facut ca ploua.
Sa stii ca si eu citesc la tine fara ca tu sa vii la mine 🙂 Eu citesc dupa ce vad in reader,daca imi starneste interesul,citesc,daca nu,nu,alta data.N-am blogroll,pentru ca citesc din acelasi reader.Si eu merg pe principiul citesc ce-mi place,si cui ii place la mine sa vina fara obligatia de a-i intoarce vizita musai.
De multe ori n-am dispozitia sa citesc texte,mai ales daca-s serioase,sa le zic asa,sau lungi,si nici nu mi se pare corect :D,sa ma simt fortata sa citesc un text doar pentru ca cineva mi-a dat un like la o poza fara text,cum sunt majoritatea postarilor mele (tocmai de aia,si cand scriu,scriu putin,pe principiul ce tie nu-ti place,altuia nu-i face :)) )
si mai exista si momentul cand oamenii te adauga in RSS/dau subscribe, si asteapta cuminti pe meil sa citeasca ceva la tine (nou ) dupa ce primesc un email.
Si mai exista subiecte fara varsta, care raman interesante pe o perioada lunga.
Si nu uita, e vara, cald, lumea nu isi mai petrece asa mult timp in calculator, ci isi muta activitatile in real-life.
Tu şi blogul tău sunteţi de multă vreme popasurile mele matinale. De multe ori îmi încep ziua printre rândurile tale. Fiindcă eşti reconfortant de plăcută în exprimare.
Eşti cam cum îmi e cafeaua de dimineaţă, nelipsită adică.
Nu umblu eu prin prea multe locuri, însă la tine intru ca la mine-acasă aproape. Nu mă afectează lipsa reciprocităţii, mai ales că eu am devenit leneşă rău la scris de ceva timp.
Ochii care nu se văd, se ţin minte! 😛
Ei, cred ca ai dat tu peste un nesimtit/a. Si in blogosfera de limba engleza sunt oameni ok si oameni pe interes. Eu am scris cateva articole in engleza si m-am pomenit cu linkuri si domentarii de la oameni de care nu am auzit si pe la care nu am trecut niciodata. Continua, nu dispera.
Super adevarat! Ma enerveaza trocul de comentarii/like-uri. Daca apreciezi de scriu, ma bucur. Apreciez si eu ce imi place.
asta este un articol cu dedicatie pentru mine? :)))
special! 😀