Interviuri, tramuri si pantofi noi

Ieri a fost o zi… una din acele zile… in care nimic nu se petrece la timp si cum am fi preconizat.

Am avut trei interviuri pentru jobul nostru cel nou, toate trei fetele romance. Asta ca sa nu mai zica careva ca nu imi plac romanii si ca nu pun osul la bunastarea emigrantilor. Nu o sa expun public nicio opinie legata de aceste interviuri pentru ca, la o simpla cautare pe net dupa numele meu, blogul asta sare in ochi si te izbeste in fata. Si totusi are PageRank doar 3 din 10. Asta ca o paranteza. Revenind la postarea de fata si la interviuri, nu stiu cum, dar s-au lungit mai mult de o ora cat era planificat. Cred ca ne place palavrageala. Asa ca nici de la serviciu nu am mai plecat la ora stabilita, iar Mr. G ma astepta acasa cu sushi.

Si asta ne aduce la tramuri, ca de obicei eu ajung acasa cu un astfel de instrument mecanizat. Prin statia de langa serviciul meu trec doua: unul care se duce in centru si unul care trece prin fata casei mele. Logic, daca vreau sa ajung acasa, trebuie sa-l iau pe al doilea. Numai ca, uneori, din prea mult elan, ma urc in cel gresit. Uneori inseamna ca mi s-a intamplat de trei ori in doi ani, ieri fiind a treia oara. M-am uitat pe afisajul din statie si amandoua tramurile trebuiau sa vina in 6 minute, al meu fiind primul afisat. Asa ca m-am urcat in primul care a intrat in statie, fara sa ma mai uit la ce scrie pe el. Mi-am dat seama de asta dupa vreo trei statii. Nimic tragic, ca de unde ajunsesem, dupa cinci minute de mers pe jos, intram iar in legatura cu tramul cel bun.

Numai ca purtam balerini noi. Care balerini sunt in general comozi, dar fiind prima lor zi, inca nu erau dati foarte bine dupa piciorul meu. Iar trotuarele pavate cu dale denivelate din Bruxelles nu prea ajuta la imaginea de ansamblu… O sa revin la balerini mai tarziu un pic.

Am ajuns la o statie pe unde trece tramul cel bun, am avut noroc si a aparut unul in trei minute. Merge tramul asta vreo doua statii si se opreste. Conductorul anunta ca are nu stiu ce problema la nu stiu ce filtre si ca o sa stationeze pentru vreo 15 minute cel putin. Cum pana acasa mai aveam cam 20 de mers pe jos. hai jumatate de ora, si cum prefer sa merg decat sa stau si sa astept, mi-am luat balerinii cei noi la spinare si am pornit. Decizia mea a fost determinata si de faptul ca daca tramul ala ramanea acolo, altele in aceeasi directie nu ar fi avut cum sa treaca peste el.

Nu ajung bine aproape de urmatoarea statie si aud/vad tramul impricinat trecand pe langa mine.  Nu eram departe, dar chiar daca as fi alergat nu l-as fi prins. Totusi am grabit pasul. Mai bine, ca in nici 30 de secunde a mai aparut unul din spate. Pe asta chiar l-am prins din fuga, sarind ilegal peste sine.

Am ajuns si eu acasa cu vreo ora intarziere fata de ce era prevazut. Porcusorii mai aveau un pic si crapau de foame (intotdeauna par foarte infometati cand ajung eu acasa). Sushiul ma astepta la frigider…

Azi avem sase interviuri. Sper sa nu mai gresesc vreu tram, ca totusi vine Pastele duminica.