Chestii, trestii... · Jurnal de Belgia

Sperietura la ceas de seara

Azi ar fi trebuit sa cititi ceva inteligent aici pe blog. Planuiam sa scriu despre obiectivitate si impartialitate. Si altii ar fi trebuit sa citeasca ceva frumos pe Mediascop, unde am in lucru un interviu despre un brand de miere care a pornit din Romania. Numai ca…

Exact cand ma asezam cu calculatorul in brate sa ma apuc de treaba si in timp ce-l urmaream pe Mr. G cum se pregateste sa plece la munca, am auzit zgomote si foieli ciudate din cusca lui Spock. Initial am crezut ca are vreo ganganie, ori pe el, ori prin cusca, de se agita in halul ala. Dar, cand i-am dat casuta la o parte si am vrut sa-l scot, mi-am dat seama ca e mai grav: porcusorul meu era in mijlocul unei crize de… ceva. Nu mai avea control asupra membrelor, dadea din cap ca apucatul si i se invarteau ochii ca si bilele de bowling. Primul gand a fost ca o fi de la ce au mancat, dar ceilalti erau complet teferi, ba chiar Worf si Data mai aveau chef si de harta.

Dupa circa 15 minute cu el in brate, incercari de a-l tine cat de cat nemiscat, administrare urgenta de carbune medicinal (in caz ca se otravise) si vitamina C (in caz ca il apucase brusc scorbutul), am trecut la masurile de urgenta: telefoane la veterinari. Clinica de urgente mi-a dat-o evaziv ca poate veterinarul pe care mi-l trimit acasa o fi avand habar de cum sa trateze porcusori de guineea. Totusi, am sunat si la clinica noastra sa intreb daca pot reactiona la urgente. Am avut un mare noroc si exact veterinarul capabil sa trateze asemenea animaluri era deja chemat pentru o alta urgenta la cabinet. Am aburcat Spockul in patura (nu am avut suflet sa-l bag in cutia de transport), am chemat un taxi si am purces la drum.

In taxi, soferul a tinut mortis sa-mi povesteasca cum i-a murit lui pisica care avea 14 ani. Ajunsi la veterinar, din cabinetul lui se auzeau bocetele unei femei. Dupa cinci minute iese doamna plangand de sarea chimesa de pe ea, insotita de un domn la fel de afectat, dar fara animal. Spock al meu era cuminte in bratele mele. Adevarat, nu i se mai invarteau ochii in cap, dar nu eram sigura daca e cuminte de teama ca nu cunoaste locul sau ca e deja pe cale sa dea ortul popii. In timp ce asteptam, il auzeam pe nenea veterinarul impachetand ceva in saci si alte cele morbide. Am intrat intr-un final, bucuroasa ca veterinarul nostru e acolo. Il ia omul in primire pe Spock, ma pune sa-i povestesc despre criza (i-am exemplificat cu multe gesturi sugestive) si incepe sa-l analizeze. Intre timp, porcusorul meu isi recapatase culoare in urechile gri si devenise mai vioi. Cand i s-a infipt si un ac sub piele, era mai activ ca niciodata! Diagnosticul: o criza de epilepsie. Si o gaura in buget, dar Spock sa fie sanatos. Teoretic ar putea sa nu mai aiba asa ceva niciodata.

Am iesit din cabinet, am chemat un taxi si, asteptand, am proptit patura si porcusorul pe un pervaz de geam, sub o stresina ca sa nu-l ploaie. Am uita sa va spun ca ploua torential… Cum criza ii trecuse, avea chef de zbateri si plimbari. Mi-a dat un pic de furca sa-l tin ostotit pana ne-am urcat in masina, ca acolo se potoleste instantaneu ca nu-i place. 😀 Cum am ajuns acasa, nu stia cum sa-mi sara mai repede din brate si sa se duca in „camera” lui, unde a atacat fanul cu spor, ca nu mai mancase de vreo ora. Bine ca e teafar. Mie mi-au mai iesit vreo 2 fire de par alb…

Deci chestile inteligente maine!

Anunțuri

8 gânduri despre „Sperietura la ceas de seara

    1. Sper sa nu mai am parte de asa ceva, dar macar stim ce inseamna daca mai apare…
      Oricum, daca mai apare si sunt in zona, o sa filmez ca sa ii arat veterinarului.

      1. Nici eu nu am stiut pana nu mi s-a intamplat. E un pic infricosator ca-l vezi in ce stare e si nu poti sa-i faci nimic.

  1. Buna !
    Ma numesc Dana si fac parte din echipa ebloguri.ro, o comunitate a bloggerilor din Romania. Suntem inca la inceput, de aceea vrem sa invitam personal bloggeri care au ceva de spus pe internet si o spun frumos. Daca vrei sa faci parte dintr-o comunitate unde poti intalni alti bloggeri, unde iti poti promova propriul blog sau gasi altele interesante, o comunitate care ofera ajutor neconditionat pentru orice problema ai avea in domeniul online, atunci te asteptam sa te inscrii pe ebloguri.ro.
    Toate cele bune iti doresc!

    P.S. Evident…comentariul este doar pentru tine…m-am gandit ca asa te gasesc mai usor decat pe pagina de contact 🙂

  2. Și fostul meu caniche avea epilepsie. Am încercat să-i dăm un timp ceva medicamente, dar în afară de faptul că se transformase într-un zombie, crize tot a făcut, așa că l-am lăsat în pace.
    Doamne, ce se mai speria… Dar și ai mei făceau pe ei de frică când îl apucau. Mă chemau mereu să-l asist, că „tu ești doctorul familiei”! Nu aveam ce-i face, doar să-i acopăr ochii, să-l țin nemișcat și să-l mângâi până îi treceau. După aia, prindeai iepuri cu el, așa de vioi era.

    1. Spock al meu cand s-a vazut scapat de doctor a inceput sa se foiasca in patura la mine in brate de abia il tineam. Nebun, dom’le. Ieri era normal. Adica anormal si nebunici cum e el. :))) Dar mi-a bagat morcovul. 😦

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s