Debandada totala

Week-endul care a trecut a fost o debandada totala, din punctul meu de vedere. Nu ca nu as fi facut chestii faine si interesante, doar ca am fost mereu pe fuga, in intarziere si cu agenda nerespectata pana peste cap. Aveam planuri marete care au disparut undeva si nici nu au mai fost regasite intre timp. Am sentimentul ca am trait pe fast forward. Inca mintea mea e in starea de debandada.

Totusi, am reusit sa iau doua interviuri faine, dar nu am avut timp sa le pun pe hartie. Sper sa imi gasesc timp zilele urmatoare… Nu va spun despre ce si despre cine, o sa va dau link-urile cand o sa fie cazul. 🙂

Am vazut si doua filme: The Monuments Men si Captain America (ultimul din lista). Si am ramas cu un gust de comercial in gura de imi vine sa cred ca m-am snobit si ca in curand o sa-mi caut numai filme de arta pe care trebuie sa le vezi de 10 ori ca sa pricepi tot sensul si sa descoperi toate straturile pline de simbolistica.

Am terminat si o carte pe care o tarai cu mine de ceva vreme, Invisible de Paul Auster, si nu stiu ce sa mai incep…

Am fost si la un gratar unde Mr. G a fost grataragiul sef.

Mi-am dat seama ca rabdarea mea, chiar daca a fost antrenata serios in ultimii ani, are persoane fata de care incepe sa-si manifeste limitele. Si tinde sa se transforme in indiferenta. Pana la urma cate poti tolera de la un singur om?!

Mi-am primit produsele de la Harmony Handmade (va povestesc alta data cum vreau sa trec la „all natural” apropo de cosmeticalele frecvente) si am avut si o patanie cu parul si uleiul de masline. Poveste lunga spusa pe scurt: a fost prima data cand am folosit sampon solid si am mai si incercat sa scot uleiul de masline folosit pe post de tratament de par. M-am trezit duminica dimineata, am ajuns in fata oglinzii si ma uitam mirata ca nu mi s-a uscat parul peste noapte. Mda, era ulei de masline nespalat. Asa ca duminica dimineata am luat-o de la capat mai cu simt de raspundere. Totul pare OK acum, dar nu era in plan sa ma spal de doua ori pe cap in decurs de 12 ore. (Delia, daca citesti asta, iti sunt datoare cu un email, dar nu am avut dispozitia necesara. 😦 )

Apropo, coletul de la Atlassib l-am ridicat dupa ceva peripetii si jumatate de ora de mers pe tocuri (nu foarte mari sau subtiri, dar incomode pe macadam) si imbracata in negru pe un soare cum rar vezi in Bruxelles. O poezie!

Cireasa de pe tort, dar amara tara, am gustat-o duminica dimineata cand am scos blanosii sa le fac curat. I-am luat pe cei doi mici la puricat, scarpinat, domesticit si am descoperit urme de posibila boala de piele pe ei. Cei mari par in regula, dar nu-mi fac iluzii – se transmite. Deci pe economiile noastre si pe o jumatate de zi de munca scrie veterinar, iar pe fundurile animalurilor scrie medicamente.

In rest, parca ma incearca o astenie de primavara. Sau poate doar isi fac hormonii de cap. Cert e ca sunt intr-o dispozitie in care unii mai labili psihic si-ar fi taiat venele pe lung cu foaia de hartie deja.

A, s-a schimbat ora. Ati aflat?