Am si eu un cont pe LinkedIn, reteaua super profesionala de networking si headhunting. Nu stiu cat de uzitata e in Romania, dar pe aici e un instrument destul de important pe care il cunosc de cand lucram in recrutari. Si tot de pe atunci, am peste 500 de contacte (cred ca am sarit chiar de 600 intre timp) pe care le tin vizibile ca ma gandesc ca i-o gasi vreun recruter si le-o propune jobul visurilor lor. In concluzie, nu refuz nicio cerere de „prietenie”. Si asta ne aduce la subiect…
Marti seara ajung acasa la o ora mai putin tarzie ca de obicei, adica pe la 9.30, fac repede curat la oratanile guitatoare, ii hranesc inainte sa raguseasca de la atata cersit acompaniat de vocalize, si ma asez in fata calculatorului sa imi vizitez si eu blogul. Deschid si emailul si gasesc o invitatie de a ma conecta pe LinkedIn cu un anume LO, inginer chimist de prin Portsmouth, UK, carunt (Bro, il cunosti?!), pe care o accept fara probleme, ca deh, sunt buna la suflet. Nu trec 5 minute si ma trezesc cu un alt email de pe LinkedIn de la acest nene cu subiectul „Hi”. No, ma gandesc ca isi cauta job si nu i-o fi sarit in ochi ca nu mai lucrez in recrutari. Numai ca… nu! Deschid mesajul si iata ce-mi iesi in cale:
„Hi pretty Mirona, how are you and hope you are good. thanks for accepting me, I can only imagine how much noise a beautiful lady as you must have to deal with from a site like linkedin, i feel a bit guity adding to the noise, hehehe, forgive me, but i just found you so beautiful and very attractive, i will enjoy the pleasure of founding out if we click or share some business ideas. i was hoping you can give me the opportunity.. take care… L”
Pentru cei care nu pricep nici macar o boaba de engleza, traducerea pe scurt e ca nenea ma gaseste foarte frumoasa (asta stiam deja ca sunt!) si pe la final zice ca spera sa aiba sansa sa vada daca facem click sau impartasim aceleasi idei de afaceri. Sincer, ma uitam prostita la ecran si nu imi venea sa cred ca am primit asa ceva pe LinkedIn! Nu i-am raspuns. Inca! Ma gandesc daca sa pasez mesajul la admin ca sa-i baneze contul sau doar sa-i explic ca nu sunt interesata de clickuri cu ingineri chimisti din Anglia, trecuti de mult de prima tinerete (cred ca sunt vreo 20 de ani diferenta intre noi…). Daca era vreun seic arab putred de bogat, as mai fi zis.
In alta ordine de idei, mai am un pic si dorm pe pereti. Sau, mai bine, pe tavan, lipita cu banda adeziva dubla si super rezistenta. De cand cu „gandaceii” lui Mr. G dormitorul nostru a suferit transformari uluitoare si complet nefunctionale. De contul din banca nu mai vorbesc… Luni seara am reorganizat totul ca sa putem caza porcusorii mici intr-o cusca mai mare si ca sa ii mai putem tine inca o perioada in carantina. Asa ca acum eu ma catar in pat si ma rog sa nu scap ceva sub el ca nu am cum sa ajung sa recuperez obiectul pierdut. Pe langa toate astea, mai avem si trei placi de polipropilena de 120 x 160 cm gazduite dupa usa. Si guitatorii care fac galagie peste noapte de inclusiv Mr. G a ales sa-si infunde dopuri in urechi. Dar vom supravietui, mai ales ca mult a fost, putin mai este. Nu de alta, dar „gandaceii” par sanatosi, asa ca vom sfarsi carantina mai repede de 40 de zile. (mai ales ca nu vreau sa ma imbolnavesc eu cu capul!) De data asta o sa mergem pe mana americanilor care zic ca doua saptamani sunt suficiente, fata de francezi/nord europeni care sustin ca e nevoie de 40 de zile. Cel mai probabil pe la inceputul saptamanii viitoare vom avea propria USS Enterprise populata cu porcusori de guineea. De vis! Stiu… 😀
LE: Am cedat psihic aseara si i-am scos in camera mare. I-am analizat bine inainte, nu par sa sufere de ceva, asa ca am decis ca mai trebuie si noi sa dormim. Vedem noi ce-o fi.
La domnu’ proaspat aparut, report to admin. Direct.
La porcoshoni, ti-am mai zis, poti sa …dormi pe canapea. La mine. Ca e liniste. Pe cuvant! nici avioanele nu mai trec pe deasupra, de cand cu vizita lui Obama.
Duamna, i-am scos la camera mare.
Solutia ta nu era viabila ca am un colocatar in camera mare si doi porcusori deja rezidenti acolo. :)))
eu te invitam pe canapea la mine acasa. Sa stea locatarul cu porcusori linistit 🙂
Fetele frumoase isi gasesc peste tot pretendenti. E ca si cum te duci la spodpvedanie si…stii tu…popa…:)))
Maica, dar nu sunt chiar atat de frumoasa. :)))
Frumusetea e in ochii privitorului 😀
Nu te contrazice cu privitorul!
ai cont de linkedin ?
da avem si aici, dar e o varza totala, multi nu isi pun poze, nu dau endorsemnturi, nu stiu sa il completeze etc… Nu prea il inteleg, e mai mult o fita asa…gen.. off mai am si asta…
am, normal ca am. :))
aici chiar e folosit pentru recrutari si comunicare business.
….dar citi ,,guitatorii ,,sunt acum??? am ramas eu in urma si am pierdut sirul lor …parca sunt 2?? …4??? sau mai multii?si faceti o …GRADINA ZOO?? ..oricum imi plac pozele cu cei 2 …maturi si frumosi ca si stapina (cred !!!…..din ce citesc aici ..sunteti zina dintisor !!!)o seara buna !
Patru sunt de vreo 2 saptamani. Simpatici foc. 🙂
Pai a fost anuntat acum cateva luni in massmedia de lb engleza ca LinkedIn a devenit cam infestat de servicii de escorte, si compania respectiva incearca sa afle ce poate face ca sa remedieze, insa nu prea stiu daca a reusit sa faca ceva. Nici nu pot sa-mi dau seama daca are ce sa faca de vreme ce evident exista cerere pt asa ceva, cf si exemplul dat de tine, (desi desigur tu nu faci parte dintre ofertanti).
Morala e desigur sa gasesti si alte medii de recrutare profesionala, nu sa te limitezi la LinkedIn, insa in zilele noastre competitia intre headhunteri e probabil mai mare decat competitia dintre cei care cauta locuri de munca reala, inclusiv probabil si pe domeniul industriei serviciilor sexuale, adica efectiv par a exista din ce in ce mai multi pesti decat lucratori ofertanti de sex propriu-zisi, insa nr celor ce cer ramane se pare constant asa la nivel mai larg istoric si geografic global, indiferent de structura economiei si a
ideologiei si a culturii respective (de comuna primitiva, feudalism, capitalism, socialism dirijat, comunism utopic, etc)
O problema economica intr-adevar dificila…poate castiga vreodata cineva premiul Nobel pt economie daca o rezolva candva, astfel incat sa fie mai toti satisfacuti pana la urma…
Pot sa anunt ca am impresia ca in Germania, maj economistilor s-au dat batuti in clipa de fata referitor la aceasta problema, si par a se indrepta din nou in mod marxist mai romantic catre o posibila solutie in zona economiei serviciilor de cersit (si in America se pare ca exista trend de interes de cercetare economica mai mare catre sfera serviciilor caritabile)…zau, parca e mai bine si in caz de sex, sa il cersesti decat sa il
cumperi, pare si asa mai crestin…
Francezii indecisi ca intotdeauna…ce sa faca, cum sa dirijeze socialist asa ca in tarile scandinave, sa reduca cererea, (prin a penaliza clientii cumparatori) sau sa o lase mai libertina capitalist salbatica…fff greu…am citit ca au organizat in mod democratic si un referendum, dar habar nu am ce a decis poporul…
Cine naiba are timp de Putin cu Ucraina lui cu tot, cand se si stie ce cantitate de mana de lucru disponibila provine si din Ucraina…zau, la naiba, toti se bat intre ei care si cum sa puna mana pe monopolul asta ramas nerezolvat de la inceputurile omenirii.
Mai ales primavara cand creste si testosteronul in natura…foarte complicata chiar posibil nelinistitoare aceasta situatie conflictuala globala…
Metodele de headhunting traditionale nu prea au de-a face cu LinkedIn. E o baza de date utila, dar nu iti spune tot ce vrei sa stii.
Headhunting cu adevarat fac din ce in ce mai putini oameni. Headhuntingul e ceva mai exclusivist unde se lucreaza mai ales la calitate, nu la cantitate, in companii mici cu contracte putine pe care te poti concentra. Agentiile de recrutari sunt o alta poveste, angajatii au un training de baza si bataia pentru a prezenta candidati e mare. Calitatea lipseste aproape intotdeauna.
ce my space? ce fb?
linkedin e viitorul!