O intamplare de ieri mi-a adus in minte o alta intamplare de acum vreo 10 ani…
Ieri dimineata m-am urcat in tram din fuga, prinzandu-l la tanc. Ca un facut, niciun loc liber. Imi gasesc o zona mai putin aglomerata si incep sa-i trimit mesaje lui Mr. G clatinandu-ma intr-o mana. Dupa nici doua statii, hop un loc liber. Ma asez si scot cartea tacticoasa. Mai trec vreo cateva statii si se iteste langa mine o doamna tinerica, pana in vreo 30 de ani, cu gentuta petrecuta peste abdomen. Initial mi-a atras atentia gentuta. Apoi ochii mi s-au lipit de abdomenul rotunjit al doamnei. Parca nu era nici foarte ferm, ca o burta cu bebe in ea, dar nici flasc si colacos ca o burta de femeie grasa. Eu ma uitam la ea, ea se uita la mine, incat la un moment dat i-am oferit locul. M-a refuzat zambind. Pe cuvant ca inca nu stiu daca era gravida sau doar avea o burta dispusa cat de cat uniform si mai ferm…
Si mi-am adus aminte de o patanie din Romania de acum vreo 10, 11 ani. Se facea ca imi scosesem o masea de minte de pe mandibula, operatie care se soldase cu vreo trei puncte de sutura si cateva zile de post negru ca nu puteam sa deschid gura. La vreo trei zile dupa operatie trebuia sa ma duc la control. In autobuz, nemancata, alba la fata si cu dureri pana in fundul creierului, gasesc un loc si ma asez. Ca sa fiu mai precisa, ma tineam de rucsac ca sa nu cad. La un moment dat se urca o cucoana mai in varsta in autobuz. Sa zic ca tot avea la vreo 60 de ani, dar se tinea bine. Incepe femeia sa se uite insistent la mine. Cred, ca eram prea alba la fata ca sa bag de seama. Dupa vreo patru statii, nu o mai rabda inima si-mi spune pe un ton taios ca as face bine sa ma ridic sa-i cedez locul, implicand ca sunt o nesimtita ca nu am facut-o deja. Am inceput sa-i explic cu jumatate de gura (ca doar atat puteam sa o deschid fara sa lesin) ca am facut foamea in ultimile trei zile, ca mi-e rau si ca nu pot sa stau in picioare.
Atat mi-a trebuit! S-a dezlantuit cucuoana si s-a apucat sa ma faca cu ou si cu otet ca imi pierd noptile cu alcool si petreceri, iar apoi nu sunt in stare sa cedez locul unei femei in varsta. Care, dupa cum spuneam, se tinea bine, fapt demonstrat si de capacitatea sa de a se otari la mine in timp ce o hurducana autobuzul pe soselele bucurestene. Daca m-ar fi filmat careva, cred ca fata mea ar fi putut fi data ca tema de studiu la scolile de machiaj: pe cat de alba eram de la starea de rau, pe atat de rosie devenisem de la jena. Dar nu m-am ridicat. Nu din ambitie, ci ca nu puteam.
Sa stiti ca intre timp am revenit la culori normale ale tenului. 😀
Am și eu o amintire din China…Urcând în autobuzul de la aeroport spre Pekin-pe atunci…mi s-a dat locul…de către o femeie gravidă. Refuzând, șoferul nu a pornit mașina decât după ce m-am așezat…Românii se bucură de mare respect în China, știindu-se că mai toți chinezii ajunși pe posturi înalte, au făcut studii în România…ei nu au uitat limba română, spre deosebire de alții…minoritari născuți aici, care „nem tudom” limba română…Dixi!
Chinezii sunt un popor aparte. oricum, politetea are alte intelesuri in partea aceea a lumii.
Hai ca pe subiectul asta as avea multe de spus! Ca sa rezum: cea mai nesimtita „natie” de bucuresteni sunt cei in varsta! Poate pt ca a trecut mult de la „cei sapte ani de acasa”…
S-ar putea sa fie apanajul oraselor mari unde trebuie sa te bati pentru supravietuire. 🙂
Să te ferească Dumnezeu de gura cucoanelor din București! Am pățit-o și eu, tot în tramvai.
Mai, macar daca ar fi avut dreptate! Dar eu, saraca, vedeam petreceri o data pe an, nici alcool nu beam, si mai aveam si suturi in gura… Mirobolant!
OOO…cu bucuresteni si bucurestencele am multe experiente de genul asta…urasc sa circul cu mijl.in comun prin Bucuresti, dar n-am incotro…
Taxiul e scump tare… Plus traficul care mi se pare groaznic.
Eu n-am prea prins faze de genul asta pe la Cluj, ba chiar am impresia c-au devenit unii prea politicosi chiar cand nu e cazul. Acu, nu neaparat pustii de liceu.
Clujul e altceva. Daca ar mai reusi sa schimbe si mijloacele in transport destul de vechi, ar fi frumos tare.
nu sunt bucuresteni. aia adevarati sunt maxim 5% din bucuresteni. majoritatea sunt ceilalti…daca si-au trecut domiciliul acum in bucuresti, nu ii face bucuresteni.
Si asta asa e. Oricum, nu incercam sa generalizez sau sa spun ca „bucurestenii” sunt asa. 🙂
cred ca ai jignit-o pe aia careia ai vrut sa-i dai locul