Inca doi: Worf si Data

(Dane, Coolnewz, nu cititi postarea ca o sa va am pe constiinta!)

Va mai amintiti ce spuneam ieri la finalul postari? Ma intrebam daca urmatorul „animal” pe care o sa-l primesc in viata mea o sa fie Jason Statham… Ei, Miki poate sta linistita – s-a rezolvat problma si am doua noi patrupede. Dar sa vedeti cine e de vina…

Ieri, de ziua lui Bolfosel, stateam si eu linistita la munca si faceam pe telefonista la telefonul personal ca au sunat vreo cativa sa-l felicite. Printre altii, suna si Mr. G sa raporteze ca a cumparat rumegus la porcusori. Si, inainte sa inchida, mi-a reamintit ca porcusorul de guineea alb de la pet shop e inca acolo („bietul de el, nimeni nu-l vrea!”). In plus, cica mai aparuse un porcusor negru, cu fundul alb si cu un smoc de par maro in varful capului. Iar Mr. G il vroia neaparat pe ala, dar nu putea sa il lase pe celalalt acolo. Eu nu puteam sa cred ce auzeam… Si insinuarile continua: „du-te si tu pe la pet shop inainte sa vii acasa, sa-i vezi”. Asta in conditiile in care stie ca eu mi-as lua o hoarda de porcusori daca as putea, dar ca ma abtin din considerente de cheltuieli cu intretinerea si lipsa de spatiu.

Undeva pe parcursul diminetii am decis sa-mi iau dupa-amiaza libera cu gandul sa vin acasa si sa scriu, ca in week-end am frecat o menta de mirosea pana in SUA. Totusi, mi-am spus sa trec pe la pet shop sa cercetez subiectul cu porcusorii. Blanosii s-au dovedit a fi masculi amandoi, lucru aflat dupa ce m-am documentat pe Internet, cu imaginea organelor lor genitale in minte. Eu ajung acasa de la pet shop, Mr. G de la bazin si incepe un consiliu de coroana in care eu explicam parca dintr-o enciclopedie cum e cu carantina, problemele intre masculi etc. El asculta, parea vag interesat, dar fata lui continua sa spuna ca ii vrea. Cum am deja experienta cu vointa lui neclintita, am coborat in beci, am scos cusca cea mica, mica de la naftalina, am spalat-o cu simt de raspundere si am plecat la cumparaturi.

Ne-am intors acasa cu doua bule de blana speriate. Vanzatoarea ne confirmase ca cel alb sa tot aiba vreo 5 luni si ca cel negru are cam 3 luni. Cantarul oficial imi spune altceva… Un porcusor de 723 de grame (cel negru) are mai mult de 3 luni. Are vreo 5, zic eu. Sau macar 4 si jumatate. Daca el chiar are 3 luni inseamna ca e obez! I-am pus in dormitor, in carantina. Care carantina cica trebuie sa dureze 40 de zile, constatare care m-a dat pe spate si mi-a ridicat tot felul de probleme logistice in minte: cum le fac curat la astialalti, ce facem daca cei doi noi incep sa se composteze etc. Totusi, speram sa scapam cu viata de cele 40 de zile. Ce-o urma dupa e alta poveste.

Bineinteles ca cei doi noi Star Trekisti (Worf e cel negru, Data cel alb) vor trebui adusi aproape de Spock si Kirk si ar trebui sa beneficieze de acelasi spatiu de desfasurare. Asadar, teoretic, ar trebui inca doua noi custi la fel de mari ca cele existente (93 x 53). Brusc presul de la usa parea foarte imbietor pentru mine… Mai ales ca deja avem niste mobila care sta putin claie peste gramada cu gandul ca ne vom muta si vom avea pe unde sa o imprastiem mai bine. Si mi-am petrecut urmatoarele 3 ore si jumatate documentandu-ma de zor pe Internet apropo de un sistem modular de construit custi. Nu de alta, dar avem nevoie sa fie extensibil ca parca vad ca la anul mai luam vreo unul. S-a gasit solutia, acum mai imi trebuie si curajul sa sparg pusculita. In cel mai rau caz comandam de pe Amazon. In cel mai bun, gasim ce ne trebuie la magazinele de bricolaj din oras.

Ideea e ca acum chiar TREBUIE sa ne mutam. Daca pana mai ieri ne gandeam ca parca ar fi bine sa ne mutam in vara intr-un apartament mai mare, acum e imperios necesar: o camera pentru noi, una pentru potentiali viitori urmasi sau musafiri si una pentru porcusori… Sa nu faceti ca noi!

P.S. Voi, cei doi citati in titlu, nu va ingrijorati: nu o sa scriu prea des despre ei pe acest blog, ca ii las sa se desfasoare in spatiul lor prorpiu in limbaengleza. 😀