Amintiri parfumate

Ieri, bine afundata in starea aia de „Vreau sa dorm! Acum!”, am plecat de la serviciu cu gandul chiulului de la ora de neerlandeza, dar si de la un eveniment cu mancare, bautura si muzica pe gratis. Cum coboram incetisor scarile, ca imi era frica sa nu adorm in drum spre parter, ma izbeste un miros de parfum barbatesc. Nu de proasta calitate, doar mult. Ca si cum cel care il folosise turnase toata galeata sticla. Si mi s-au trezit amintirile…

La un fost loc de munca, seful cel mare avea o secretara. Si doamna se credea tare importanta, avea impresia ca era cheia si lacata. Sau cel putin impresia asta mi-o lasa mie. Cucoana mai avea si o predispozitie inspre barfa, in sensul ca stia tot ce misca in ceea ce priveste vietile personale ale colegilor, iar unde nu stia inventa cu gratie. De pilda, intr-o dimineata aratam obosita tare (cred) si, la intrebarea ei curioasa, i-am spus ca mi-e un pic greata si ca banuiesc ca am mancat ceva nu foarte potrivit inainte cu o seara. In mai putin de jumatate de ora, seful meu direct a venit in birou si m-a intrebat daca sunt insarcinata… Bineinteles ca stiam de la cine si ce plecase, asa ca am pufnit in ras de mi-a trecut si mama gretii. 😀 Dar nu despre cat ii placea barfa doamnei vroiam sa va povestesc.

Asadar, doamna secretara, cu experienta ei vasta de viata, tinea mortis sa dea si sfaturi gratuite. De apreciat bunatatea ei si faptul ca nu solicita bani pentru dovezile de intelepciune… Intr-o zi, asteptand eu sa intru in barlogul sefului cel mare, se infiripa o conversatie „ca intre femei” intre noi doua. Si incepe doamna a-mi explica cum trebuie sa fie parfumul unei femei. Pai in primul rand persistent. Nu neaparat pe pielea ei, cat in urma ei. Adica dupa ce trece ea printr-o incapere sa nu mai poata nimeni respira sa nu o uite nimeni. Si dulce. Atat de dulce incat sa nu-ti mai trebuiasca desert. Imi amintesc si acum ca nu m-am putut abtine si i-am spus tanticii ca nu mi se pare o idee buna ca daca ajung in pat cu vreun barbat insurat si ramane ala cu mirosul meu pe el?!

Toata povestea de azi mi-a adus aminte si de vreo doua cazuri intalnite in Bruxelles si povestite mai demult aici. Ca sa fiu sincera, eu sunt certata tare cu parfumurile. Adica imi lipseste reflexul, mai ales ca am o mucoasa nazala bine sensibilizata cu Bixtonim acum vreo 15 ani si care se dilata de fiecare data cand simte aburii alcoolului. Cinci zile la rand de parfum si stranut de parca imi tine nasul in borcanul cu piper.

Voi cat de parfumati sunteti?