Stiti ca am doi porcusori de guineea, da?! Adica eu tot repet in caz ca uitati. Pe langa faptul ca au blog si ma dau in gat cum prin ocazia, isi mai dau si in petec asa in public…
De pilda, luni seara Mr. G juca table pe Internet, ca cu mine ii e teama orgoliului sau sa mai joace. Iar lui Kirk nu ii place leac sunetul produs de zarurile alea. Asa ca de cate ori le aude scoate cate un brrrrrr. Cum Mr. G nu parea sa se opreasca si mai era si ora de dragalit patrupedul (asta macar , ca Spock e alunecos ca un peste si nu rezista mai mult de un minut), l-am luat si ne-am dus in dormitor. Beietu’ s-a instalat bine la mine pe piept (Haideti domnule Mihai Horga, astept replica! :D) si mai facea brrr din cand in cand, iar uneori scotea guitaturi mici de placere.
La un moment dat imi suna telefonul – un medic romani ajuns pe meleaguri belgiene si cu ceva probleme cu actele. Vorbeam eu ce vorbeam cu el si Kirk, care era foarte aproape si el de microfonul telefonului, mai puncta cate un brrrrrr sau uic. Dupa vreo 5 minute, mi-am luat inima in dinti si i-am explicat interlocutorului ca sunetele ciudate (adica torsul ala de placere) vin de la porcusorul de guinea, nu de la mine. Nu stiu cat a crezut din afirmatia mea…
Uitati si o poza dinainte de a se cuibari domnul Kirk foarte bine in scobitura gatului meu. Eu am intitulat-o „Frumosul si bestia”. Nu e prelucrata, ca nu vad necesitatea: el e frumos oricum, pe mine ma stiti deja. 😀
Gata, ma duc la munca. Ne trebuie bani pentru legume…
Jurnal de Belgia 
Acolo. în valea fericirii…nu poți ajunge decât dacă ești..„animăluț”…îl invidiez pe Kirk…
Iar poza…mă înnebunește deja…E un mister ce nu vede Mister G….nu a auzit nici de „litera G”?…lasă zarurile, nene…nici mie nu-mi plac…Mirona,te…PA!
Nu m-ai dezamagit! :))))
sfinte cat e de mare… tu chiar ai planuri cu el de craciun dupa cum arata :))
Gata, a ajuns la apogeu. Nu e ATAT de mare, doar flexibil si se placinteste si lungeste cum are chef.
:)))) se placinteste? asta nu am mai auzit-o :))
Chiar e urias! 🙂
1,340 kg 😀 Noi ii spunem „fundule!”, iar Mr. G chiar „fund plin de verdeata”. :)))
Nu te doare cand ti se aseaza pe piept?
Nu, absolut deloc. Oricum, sta intins si isi baga capul in scobitura gatului, deci se distribuie presiunea uniform.
Bun asa 😀
pfuaiii..dar e ditai ursul! Pana acum nu am avut mijloc de comparatie despre cat este de mare domnu’…dar pfii!
Kirk are si un aspect mai lataret asa. :))) Spock nu pare atat de mare. Oricum, e iubibil rau cu fundul lui asa barosan.
Ce fericire casnica in aceasta poza…va invidiez…
Incerc sa-l scarpin pe blanita in fiecare seara. Ii face bine. Si mie. 😀
Doamne cat este de frumos si cum ii luceste blanita!!! Eu am avut 16, iar acum vazandu-l pe al tau cat este de minunat , ma bate gandul sa-mi mai iau macar unu, cu toate ca voi suferi nespus dupa.
16?! OMG! Sincer, am suferit dupa fiecare animalut (caini, pesti, testosi). Dar tot imi mai iau. Iar porcusorii astia sunt geniali! Vezi ca au blog. 😀
Da, 16 la un loc, 25 in total de la 14 ani pana la 29, insa m-ai convins cu frumusetea ta de porcusor sa-mi mai iau unul. De suferit voi suferi oricum si chiar daca ultima pierdere a fost extreme de dureroasa, nu prea pot sa traiesc fara aceste dragalasenii…
Oau! Cred ca erau super amuzanti! Cum te descurcai cu imparteala femele / masculi? Ca stiu ca reproducerea la ei e mai delicata…
Ia-ti doua femele – nu se vor plictisi cand nu esti acasa si sunt si mai amuzanti in doi. 🙂
Câta purcelul!?! Cred că e mai drăgăstos decât pisica mea care toarce doar noapte şi dimineaţa ca s-o laşi să doarmă în dormitor. În rest nu prea ştie ce e aia afecţiune.
Daca intri pe teritoriul lui si nu are chef de tine, se preface ca te musca. (apuca delicat cu dintii ca sa te avertizeze ca e cazul sa-ti scoti mana din cusca lui) :)) Dar cand suntem numai noi doi in pat, fara Spock in preajma, sta ca mielul si cere insistent sa fie mangaiat.
Spock, pe de alta parte, musca doar cand il stresez foarte tare cu taiatul unghilor. Nu sta in brate la mangaiat, dar daca il abordez la el in cusca se intinde pe burta si uicaie fericit. A, si iese pe canapei si ii place sa se „lupte” cu noi: noi vrem sa-l tinem, el vrea sa fuga. E super simpatic. Apoi doarme lemn. :)))
Aia e dragoste curată şi nimic mai mult, ce vedem noi în poza pe care ne-ai oferit-o cu atâta generozitate. Numa’ uită-te cum te priveşte!
Nu te lasa inselata de aparente! (Ii promisesem un castravete daca se uita frumos la mine!) :)))
….salut ! chiar mai asteptam ceva despre animalute ..imi era dor de ei si de ….poznele care le mai fac ….IMI PLAC!!!…citesc cu drag despre ei ..si ,,aventurile ,, lor ! sarut mina
Gigi, porcusorii au blogul lor daca vrei sa citesti mai mult. 😀
Asa ii place si pisicii mele sa doarma 🙂