Chestii, trestii...

„Urmaritorilor” mei, cu dragoste

In ultima vreme tot primesc mesaje cum ca noi persoane imi urmaresc blogul. Am ajuns pe la o cifra X (sa nu ne laudam in public!) si cum nu am vreme sa le multumesc la fiecare in parte, incerc sa o fac in bloc. 🙂

Asadar, incep prin a va multi din suflet. Nu am idee la fiecare in parte de ce ma urmariti, ce v-a adus aici sau de ce continuati sa intrati sa vedeti ce baliverne am mai scris, dar va multumesc. Unii dintre voi aveti bloguri, sau macar gravatare. La unii chiar am aruncat un ochi si, recunosc, pareti atat de diferiti de mine, ba chiar uneori mi se pare ca ale noastre crezuri sunt opuse. Si totusi tineti aproape, asa ca va multumesc. Uuuf, ca am inceput sa ma repet!

Nu am cum sa va citesc pe toti. De fapt, am unele saptamani in care abia am timp sa ma ocup cum trebuie de acest blog. Sau de celalalt… Abia am timp sa ma ocup de mine, ca sa fiu mai exacta. Asa ca a vizita X bloguri mi-ar fi peste putinta. Mai trec pe la unii, mai las un salut pe la altii, dupa posibilitati. Apropo, in categoria „urmaritorilor” intra si comentatorii. 😀

Nu stiu ce altceva as putea sa va mai spun, ca banuiesc ca ati inteles mesajul. Dar as vrea sa va mai povestesc vreo doua chestii de prin tram, ca sa nu va las nezambiti in dimineata asta. Ma urc intr-o seara (cred ca fix dupa petrecerea costumata…) obosita rupta. La vreo doua statii dupa mine urca un cuplu de cetateni scoborati din Africa, dupa colorit. Cu copilasul lor. Doamna era cu val pe cap si vesmant pana in pamant. Dar domnul… Domnul purta un costum de piele cu croiala de trening cumparat din bazar de la turci, adica bufant si in fund. Negru treningul costumul. Tinuta era pusa in valoare de o camasa alba, purtata scoasa din pantaloni, si completata cu o pereche de adidasi pentru alergat si un fes tricotat. Extraordinara combinatie! Intr-o alta seara, Mr. G gineste ceva si mai tare. Tot un reprezentant al culturii africane… Adidasi de firma, blugi cu tot felul de adaugiri si petice de materiale cusute pe ei, o camasa alba si ea, un cojoc ca de oaie maro si o sapca neagra cu tinte. Pitoresc!

In rest, am auzit de condamnari, stiu si ce se intampla in Ukraina, dar, ca de obicei, ma gandesc ca eu mai lipsesc sa-mi dau cu parerea. Si doar voi nu pentru asta veniti aici. 🙂 Acum va las sa mergeti in vizita si pe alte bloguri…

Anunțuri

20 de gânduri despre „„Urmaritorilor” mei, cu dragoste

      1. Chiar ma gandeam cum arata negrul ala, ce piesa de vestimentatie o purta. Oricum blana cu blugi e ultima moda, racnetul oilor 😀

  1. Eu nu te follow-esc pe tine. Eu urmăresc şobolanii. Cred că într-o viaţă anterioară am lucrat la deratizare. 😆

      1. Asta-i culmea … 😆
        Dar, de fapt, chiar nu mă miră. La urma urmei, sunt şi ei oameni, nu ? 😆

      2. Nu stiu, eu scriu… Nici nu am parola! :))) Si cica scriu in engleza! Imagineaza-ti! Cauta guineapigstales.net daca esti curios. :))))

      3. Eu curios ??? 😯 Sunt unele domenii care, da, mi-ar stârni curiozitatea, ce-i drept. Dar sunt chestii mai pământene.

  2. Fata, eu nu te urmaresc in stil clasic, ca si asa primesc sute de mailuri pe zi, cu care pierd o groaza de timp. Dar te supraveghez indeaproape, chiar daca uneri nu reusesc sa comentez. Ai vazut si tu ce aglomerata sunt si in ce hal ma chinuie talentul… 🙂
    Eh, nu doar negrii se imbraca pitoresc. Vad si romani care adora sa combine diverse stiluri… 🙂

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s