Atena – prima zi

Sau seara, mai bine spus.

Dar sa incepem cu Alitalia care s-a comportat onorabil. Mai onorabil ca un low-cost la acelasi pret. Nu-i Lufthansa (carcotea Mr. G) in dreapta mea, dar macar am primit un snack si o bautura. Aeroportul din Roma mi-a lasat impresia ca e putin ruginit (eu compar cu Bruxellesul…), dar a fost OK in mare. Oameni amabili, chiar am vazut si vreo doi italieni dupa care am intors capul. Calmi, ca avu si Mr. G parte de clatit ochii. 😀

Aventura a inceput in Atena. Ne-am dat jos din avion voiosi, satui, numai buni de iesit la plimbarica. Am iesit din aeroport fara sa ne intrebe careva de sanatate, sa ne verifice acte sau alte cele normale cum se face pe alte aeroporturi. Ori am gasit noi vreo scurtatura, ori grecii au incredere in oameni. In holul mare ma asteptam sa gasesc un birou de informare turistica. Nu dau exemple in ce alte orase dai peste asa ceva, ca nu-i frumos sa-i comparam pe greci cu la fel de saracii spanioli, de exemplu. Din nou, poate nu am vazut noi bine.

Am inceput sa cautam semnul pentru metrou, ca stiam noi de acasa ca trebuie sa luam metroul 3. Niciun semn… Amintindu-mi ca metroul trece pe unde trece si trenul, am urmat semnul astuia din urma. Am trecut o strada, o pasarela, am dat peste o casa de bilete. Stiam deja ca nu se poate plati cu cardul de credit (un alt minus…), asa ca am scos cashul. Am dat peste o domnisoara la casa putin mai dulce ca muraturile expirate ale strabunicii mele. Am intrebat de o harta a sistemului de transport, ne-a trantit-o scurt ca sunt panouri langa linie. In dreptul liniei, afisajul ne anunta ca mai avem de asteptat o ora. Dupa metrou! Pana la urma s-a dovedit ca era numai o jumatate de ora. Un bilet dus-intors de la si inspre aeroport iti scoate din buzunar 14 euro. Mai scump ca acasa…

Am ajuns cu bine (noroc cu busolele interne!) in centru, Piata Omonia si ne-am indreptat inspre hotel. Pentru un pret de hostel din Barcelona, hotelul din Atena arata chiar bine. Cald in camere, dar nu e relevant ca e cald si afara. Apoi… plimbarica! Si am avut impresia ca am aterizat in Bucuresti. Noroc cu scrisul in alta limba, ca ne-am dumirit repede. In rest, aceleasi magazine cu „totul la un leu euro”. Am bantuit putin, am vazut Acropolele de departe, am cercetat preturile, degustat o bere locala si ne-am intors in barlog ca sa am timp sa ma insir pe blog. De remarcat preturile la mancare care-s mititele. Berea lor cica e buna, zice expertul care acum sade in stanga mea si se uita la TV la un program in limba greaca. Pare ca intelege tot… Iar eu am apreciat ca iti aduc apa la masa indiferent ce comanzi si nu o taxeaza.

Pentru maine, planuim o … plimbarica (ati ghicit!) pe la Parlament, Acropole etc. Revin cu poze.

Ca fapt divers, imi luasem si eu o carte in avion cu mine. Cand o deschideam, Mr. G isi amintea ca vede ceva pe jos, ca Hannibal trecu muntii cu elefantii ca sa-i bata pe etrusci, ca ce frumos bate soarele. Inchideam cartea, tacea si el. Mama ei de concidenta! La un moment dat chiar i-am spus ca inhid cartea si il ascult. A mutit, bineinteles. 😀