Stati, ca mi-am amintit!

Pe 1 februarie ma laudam de zor ca e ziua lui Spock. Nu numai ca nu am mai primit critici ca nu am scris despre vreo alta mare aniversare, ba chiar am primit si poezioare dedicate lui Spock.

A, inainte sa continui cu ce mi-am amintit cand am inceput postarea, sa va spun ce tocmai mi-am amintit. De fapt e pentru un anume cititor pe numele lui Mihail Horga. Mai, Mihail, mai, tu ori nu citesti raspunsurile mele la comentarile tale, ori o faci intentionat. Deci, pe mine ma cheama in buletin Mirona, cu ooooo, nu Miruna, cu uuuuuu. Daca am fi inapoi in vremea liceului, nu doar eu as spune asta, ci un cor de vreo 23 de voci, adica toti colegii mei care se obisnuisera ca la primele ore profii sa-mi greseasca numele.

Revenind la ce imi amintisem cand m-am apucat de scris… Pai, bine, mai recitatori din Eminescu ce sunteti, ati uitat ca pe 1 februarie se aniverseaza nasterea lui I.L. Caragiale?! Ii multumesc pe aceasta cale „nanutei” lui Spock. 😀 Trecand peste faptul ca de ziua lui Eminescu v-ati amintit doar poezi si prea putina proza. Ia, care se baga sa recite Luceafarul integral fara sprijin visual? Inapoi la Caragiale, nu am vazut pe Facebook nici macar o mentiune cat fu ziulica de lunga. Sa inteleg ca de el nu ne place asa tare pentru ca scria proza? Sau ca ce traim in epoca actuala e atat de asemanator cu ce a fost pe vremea lui incat am dezvoltat un sindrom de respingere fata de nenea care grait-a adevarul?

Gata, v-am facut perdaful, acum sa revenim la lucruri mai lumesti, adica eu. Saptamana asta a fost lejera tare: si profa de neerlandeza, si ala de dans sunt malazi. Adica bolnavi, pentru cine nu intelege franomana. Asa ca am avut un orar de seara mai lejer: articole, porcusori, porcusori, porcusori… Am zis de 3 ori porcusori?! Doar de 3?! Mai repetati voi pana la infinit. Ceea ce ma face sa-mi amintesc ca tot nu am aflat din ce motiv ascuns m-a luat Mr. G de nevasta si inca rezista (dupa 10 ani de relatie!). Adica abia rezist eu cu mine si sigur nu m-as lua de nevasta, mai ales de cand am porcusori.

No, si daca tot nu am cursuri si mi-am si propus sa mai scap de vreo 4 kg, m-am gandit sa mananc mai des in oras. Adica nu m-am gandit eu, ci s-a potrivit. Stiu ca primele doua propozitii din acest paragraf sunt legate printr-o ciudata lipsa de coerenta, dar daca ma cititi de ceva vreme, ati priceput conexiunea. Revenind la suspinele mele, maine cica mergem sa luam cina (eu nu iau cina de obicei!) intr-o bodega mai portugheza. Si s-a comandat porc si… porc! Oare portughezii sunt romani? Ca eu imi propusesem sa mananc mai multe legume. Oricum, la romani cea mai buna legume e porcul. Asa, si vineri iau pranzul cu Pianista ca avem de barfit serios. Suntem in urma tare cu schimbul de impresii asupra unor subiecte de interes comun. Apoi cica iau cina cu sotul, daca nu uit sa fac rezervarea. Sambata e mai lejer – doar o cafea pe la pranz, dar cred ca ii lipesc si un macaron, mai ales daca reusesc sa alerg de dimineata. Iar duminica pranz cu prietenii. Si cu doua musuroaie de cartitoi.

Nu va speriati, nu o sa-mi declar falimentul luni. Ca mai trebuie sa ajung si in Grecia luna asta si astept sa iau lectii de la ei. 😀 Cina cu sotul e platita, ba chiar la jumatate de pret, ca sunt bonuri de reduceri achizitionate cu 3 luni inainte… Cafeaua nu e scumpa, iar pranzul cu Pianista consta intr-un sandvis, deci nimic costisitor. Mai ramane porcul portughez, dar cred ca nu o fi tare scump. Aaa, pranzul cu prietenii vine la schimb pentru cele doua musuroaie. 😛 Sper! (Explicatia asta fu mai mult pentru familie, ca sa nu aiba impresia ca ne cheltuim banii pe prostii.)

Altceva?! A, da! Mi-am reinstalat Windowsul, am 8.1 acum, si implicit Explorerul. Care a venit iar la pachet cu corrector in engleza inclusive pentru web. Drept dovada, nu am mai modificat propozitia precedenta. 😀 Inca nu mi-am amintit de unde sa-l dezactivez…

Ma duc la munca, sa fac bani sa am de unde plati cine si pranzuri.