Diverse constatari

Cum de vreo doua zile am fost tare ocupata cu un material mai lung, am cam lasat de izbeliste blogul. Dar revin cu forte proaspete si, mai ales, cu dorinta de a profita de absenta cu desavarsire a cursului de olandeza de saptamana asta din nu stiu ce cauza de forta majora.

Si ma gandesc sa incep prin a va spune ca am momente cand regret amarnic ca sunt un fel de persoana publica. Adica mai bine nu imi dadeam numele real pe blog, ca as fi putut sa scriu linistita despre intelighentele romanesti luminate pe care le intalnesc pe la Bruxelles. De cei care nu vorbesc romaneste, nu ma feresc, dar nu am chef sa-mi mearga buhul ca Madame Mitache, tanti care face acte la romani si are un blog faimos (LOL), face misto de unii si altii pe care ii intalneste. Ca acuma, de exemplu, m-ar manca degetele sa va povestesc depre unii care au facut bani pe spinarea altor romani mai sarmani si mai prosti ca ei, dar care au uitat sa vorbeasca romaneste cu un alt roman si m-au tinut vreo 20 de minute intr-o conversatie bazata pe un amestec de limbaj romanesc presarat cu chestii de balta in franceza si remarci de genul „eu nu sunt belj”. Dar ma abtin ca nu e frumos sa-mi barfesc confratii…

Apoi, vizionandu-mi marele filmulet despre relatia mea cu Facebook, mi-am adus aminte de patania cu poza de profil. Adica aia in care tin un tort un mana. Si destui au crezut ca a fost ziua mea, mai ales ca erau si ceva lumanari aprinse pe prajitura. Acuma stau si ma intreb cati dintre noi isi fac poze cu propriul tort in mana… Adica, na, de obicei il introbaga careva in camera, il izbeste de masa si sarbatoritul sulfa cu foc in lumanari sa nu se declanseze alarma de incendiu. Deci nu prea are ce sa caute tortul in bratele sarbatoritului… Unde mai punem si ca pe tortul ala din poza era trecuta o varsta astronomica pe care nici macar eu nu am mai priceput-o ulterior. Adica 3-ul era pus dea-ndoaselea de nu se mai intelegea nimic din 36. Si mai era si o lumanare roz pusa la misto… Adica voi chiar ati crezut ca sunt atat de bine fosilizata la 37 de ani? Hmmm…

Vienela imi spunea mai deunazi, constatand ca le-am facut blog la porcusori, ca nu mai are nicio indoiala ca as fi nebuna (in sens pozitiv, sper :D). I-am spus ca iau remarca ca pe un compliment, ca-i mai bine in „La la Land”. Si apropos de acest taram al nebuniei, chiar ieri le explicam colegilor mei ca e normal sa fiu nebuna, ca daca as fi fost sanatoasa as fi innebunit lucrand cu ei. Ba chiar am un prieten, care nu are nicio legatura cu tortul mentionat mai sus, care ma si poreclise „Nebunici” la un moment dat.

Gata, imi iau nebuneala si ma duc sa vad ce au mai scris porcusorii mei pe blog. 🙂

P.S. Refuz cu obstinatie sa impartasesc cu lumea larga filmuletul aniversar Facebook. 😀