Contraspionaj rusesc

Cand nu imi fac unghile la serviciu, mai si muncesc. Recent, in calitatea mea de manager al flotei auto, am solicitat carduri de carburant de la mai multi furnizori printre care si rusii de la Lukoil. No, de obicei, completezi niste formulare, vin cardurile, vin si PIN-urile separat si gata… Nu si la rusi!

Vineri apar cardurile in cutia de posta, insotite de un fromular in care trebuia sa completez numele conducatorului si placa de inmatriculare pentru fiecare vehicul, informatii necesare pentru activarea cardurilor. Binoclez, ca parca imi aminteam ca am declarat asta, ma uit in jos pe foaie, gasesc un numar de telefon si sun repede sa ma iau de ei. Numai ca „numar de telefon incorect”. Ma mai uit o data si numar cifrele. Corect, era incorect, sigur lipsea ceva, adica un 2. Mai adaug eu de la mine o cifra si sun. Surpriza, mergea!

Imi raspunde un nene, explica politicos ca nu stiu care-i soferul fiecarei masini ca sunt ale companiei si le conduce care cum apuca si intreb ce trebuie sa fac. Iar el imi spune sa stau pe pace ca imi activeaza imediat cardurile. Si incepe interogatoriul.

– Sunteti Madam MM?

– Da…

– Adresa dumneavoastra de email e abc@abc.com?

– Aaa, daaa. Nuuuu, e .eu.

– Numarul de telefon e 02 123 45 67?

– Aaaa, nuuu. E 02 xxx xx xx.

– Adresa e Avenue de pelicanomarmotosocato nr 1543?

– Nuuuuu! E tra la la la la!

Cam pe aici mi s-a aprins becul ca oamenii nu erau prosti, doar faceau pe prostii. Au mai urmat vreo 3 intrebari din aceeasi categorie, aproape ca mi-au gresit si marimea la chiloti (bine ca in minus!), iar la final mi-a declarat candid ca au fost activate cardurile.

Pai bine, mai baieti, chiar in halul asta?! Mai ramanea sa ma intrebe ce culoare au porcusorii mei de guineea…