Viata alaturi de doi fotomodeli

Nu stiu daca m-am mai laudat au ba, dar oricum o sa ma laud dublu azi: amandoi porcusorii mei au fost declarati „Cobaiul lunii” pe un forum specializat. Kirk in noiembrie si Spock in acum, la inceputul lui ianuarie. Si sa vedeti pretentii pe ei!

Kirk si-a petrecut vreo 3 saptamani carcotind cu privire la calitatea frunzelor de telina pe care le primea: ba ca erau cam vestede pentru un campion, ba ca nu erau bio ca sa-si intretina blanita lucioasa. Dar nu s-a oprit la telina… Spanacul era batran, patrunjelul prea cret si alte cele nemultumiri fara noima pentru mine. Ba chiar a si inceput sa-si manace toata portia de mancare in jumatate de ora de la primire, ca cica asa fac VIPurile rasfatate. Aaaa, si tipa din toti rarunchii ca vrea o cusca imperiala, ca asta regala nu-i mai ajunge. S-a mai calmat cand a fost abandonat penntru 4 zile la prieteni si doar cu o jumatate de cusca la dispozitie. La recuperare, a stat cuminte vreo 15 minute la mine in brate si nu scotea decat sunete de placere, uitase de carcoteli. Si de cand a revenit acasa, e buna si telina mai vesteda.

Dar, in decembrie, am facut greseala de a-mi inscrie si celalalt porcusor in concurs. La inceput Spock parea dezinteresat de toata treaba asta, ca un cochon de actiune ce e si neinteresat in a sta 5 minute locului sa faca o poza. Ca sa il pot inscrie, am cautat doua ore prin arhiva personala de peste cateva sute de poze cu ei si majoritatea in care aparea si Spock erau „miscate”. Adica el se misca atat de repede ca nu reuseam sa-i facem o poza ca lumea. Ei, de cum au inceput voturile si m-a auzind impartasind cu consortul ca are x voturi, parca a intrat in priza. Mai rau decat de obicei! Iesea tot timpul pe canapea si, daca pe laptop nu era deschis site-ul in cauza, ma privea mustrator si parca zicand ca o sa-mi roada cablul de la mouseul wireless la un moment dat. La un moment dat nici nu mai aveam loc pe canapea de el: mic, mic, dar se misca asa de repede incat era peste tot in acelasi timp. Iar de vineri seara de cand a aflat ca a castigat, nu-si mai incape in piele de bucurie. Inainte de a-l hrani chiar, dadea ture din cusca pe canapea si inapoi asteptand sa-si vada poza pe Facebook.

Deci, viata mea a devenit un calvar. Bulele mele de fericire s-au transformat in VIPuri fitoase de zici ca s-au uitat numai la posturi romanesti de televiziune de cand s-au nascut. Mai ramane sa-mi ceara fiecare cate un smartphone sa-si administreze singuri pagina de Facebook. Si, totusi, sunt mandra de ei. Mai ales ca fiecare in parte a batut la puncte aceeasi porcuta simpatica (cred ca stapana ei isi baga unghia in gat)… Asadar, chiar sunt frumosi pentru specia lor.

Pe principiul „nebuni, nebuni, dar ai mei”, iaca si montajul de fotografii cu care au castigat. Recunosc, am interpretat regulamentul in favoarea mea: ei zic „o singura fotografie”, dar nu exclud colajele. 😀

Kirk

Spock

P.S. Pe forumul in cauza m-am inscris mai mult pentru ca e in franceza si sunt obligata sa scriu in franceza chestii care nu au legatura cu jobul sau viata de zi cu zi. E buna si nebunia la ceva. 😀