Ganduri din avion

(Cuvinte insirate pe 24 decembrie, in drm spre eterna si fascinanta Romania. 😀 )

Nu va ganditi ca oi fi avut conexiune Internet in avion, ca sunteti departe tare de adevar. Dar laptop este, plictiseala este, zgaltaituri cat sa-mi fuga ochii de pe pagina cartii sunt, asa ca de ce sa nu scriem si sa ne prefecam a fi intelectuala printre plansete de bebei (da, stiu, la un moment dat unul dintre ei va fi al meu!) si alte zgomote romanesti.

Incep prin a va spune ca desi eu si Mr.G am achizitionat biletele impreuna si am facut check-inul pe aceeasi fereastra web in acelasi timp, am primit locuri unul in fata si altul in coada avionului. Eu sunt in fata. In plus de asta, celelalte doua locuri de langa mine sunt complet neocupate, ceea ce imi da spatiu de manevra. Nu ne-am mai apucat sa parlamentam cu echipajul de bord intru schimbarea locurilor.

Apoi am si eu o nedumerire. Cum sunt calculate locurile pentru bagajele de mana ?! Adica, daca presupunem ca fiecare pasager are dreptul la un bagaj de mana cu dimensiunile a x b x c, atunci presupunem si ca in avion exista destul loc in spatiile de deasupra scaunelor pentru a adaposti toate bagajele in cazul in care avionul e plin ochi si fiecare pasager are ceva de dimensiunile maxime admise la purtator. Numai ca toate aste presupuneri sunt cum nu se poate mai eronate caci eu am rucsacul intre picioare. Nu ca m-as plange, ca am toata tehnica de calatorie cu mine (laptop, hard extern, telefon, aparat foto), dar nu mi se pare chiar normal. Oricum, ma gandeam ca in caz de duamnii feri! parca e mai bine asa ca pot sa-l iau cu mine. Geaca si rucsacul ! In rest, je m’en fous.

Dar sa va povestesc si ceva amuzant… Cica in avion usa toaletei se poate bloca si ea, iar cand utilizatorul o incuie pe dinauntru, se aprinde si un semn mare in cabina care ii instiinteaza pe restul pisaciosilor ca trebuie sa mai tina picioarele incrucisate vreo cateva minute. Ei, si se duce un romanas din categoria alora de care fug eu ca dracu’ de tamaie si bineinteles ca se crede la el in batatura unde buda e compusa din doi pari de care sa te tii. Si nu blocheaza omul usa. Din urma lui, o doamna pasea agale pe culoar in cautarea aceleiasi toalete. Ma prind eu care-i faza, dar, in nemernicia mea, tac chitic si astept minunea. Bineinteles ca doamna deschide usa si da pese spatele conationalului. Moaca ei – de neplatit cu un MasterCard…

Si, ca sa inchei intr-o nota mai optimista (sau nu !), Mr. G a prins loc in avion langa un belgian tinerel care vrea sa ajunga la Iasi. Temerar baietul, ca din Aeroport din Bacau vrea la autogara, apoi in microbuz, apoi in Iasi. Si ma intreaba Mr. G daca stiu cum se poate realiza acest dezirat al belgianului. No, io cunosc Bacaul un pic mai bine ca… Budapesta, unde nu am calcat niciodata. Dar, cum Bruxellesul e mic si plin de moldoveni, am nimerit in avion cu destui cunoscuti, printre care, coincidenta, unul care trebuia sa parcurga acelasi drum ca si belgianul. Si m-am ridicat in piciorusele incaltate cu cizmele zornaitoare si pline de tinte si am patrulat din fata avionului pana in fundul lui rotind ochii ca o morisca pana am dat de respectivul roman. Care culmea sedea pe un scaun la doi pasi de Mr. G si belgian. Numai ca Mr. G nu il cunostea si nici povestea nu i-o stia. Uite asa am dat dovada de presupusa ospitalitate romaneasca. Intre noi fie vorba, belgianul tinerel si prezentabil se duce la Iasi sa-si viziteze prietena care locuieste printr-un sat uitat de lume, ca cica l-a amenintat asta ca daca nu vine de Craciun in Romania, nu are de ce sa o mai caute.

Amu trebuie sa inchid laptopul si sa incep sa-mi strang catrafusele ca cica vom ateriza cam in 20 de minute. Mai ca imi pare rau ca nu m-am intins pe cele 3 scaune ca pe canapea, ca tot sunt intre romani…

(Maine s-ar putea sa va cadorisesc cu ceva cugetari din aerport…)