Punk, roz si ceai fierbinte

Un titlu incitant, nu-i asa?! Promiteam saptamana trecuta ca va povestesc si va arat cum fu la o petrecere cu costumatie tematica si, mai ales ce nebunie mi-a trecut prin cap. Numai ca din cauza unor vicisitudini (detinatorul fotografiilor obosit) nu am reusit sa fac rost de tot materialul documentar si cu totii stim ca o fotografie face cat o mie de cuvinte. 😀 Apropo, prima parte a postarii e pentru fashioniste, a doua pentru ceilalti. 🙂

Asadar, sambata trecuta am fost la o petrecere unde, teoretic, trebuia sa ne imbracam dupa moda unei decade din secolul trecut. Din momentul in care am auzit, au inceput sa mi se invarta rotitele mai ceva ca falcile lui Kirk cand molfaie telina. Credeti-ma, viteza e incredibila! Prima optiune a fost „anii ’80”, pe principiul ca nu cred sa mai am vreodata ocazia sa ma imbrac kitch fara sa fiu luata la ochi de cunoscuti. Ma si vedeam cocotata pe botinele albastre, cu colanti cu animal print, o fusta gen tutu, un tricou verde tipator si margele ieftine roz. Plus un par explodat… Asa ca vinerea dinaintea sambetei am purces la cumparatuti.

Numai ca am plecat incaltata cu cizmele mele cu tinte. Cu care as si dormi, la cat imi plac de mult, numai ca ma abtin ca nu cred ca ar accepta Mr. G sa doarma si cu mine si cu ele. Si, din magazin in magazin, am respins toti colantii cu animal print ca nu ma vedeam purtandu-i a doua oara. Pana am intrat la Clockhouse si am dat de o pereche de colanti cu flori si parca din dantela pe care i-am probat dintr-un capriciu si mi-am mai tras si cizmele inapoi in picioare. Dragoste la prima probare! Dupa ce i-am cumparat, inca imi mai inchipuiam un outfit „The ’80”, dar pana am iesit din magazin trecusem deja la o decizie mai buna, adica „ia sa fim crazy, punk si heavy metal, toate la un loc”.

Cu colantii in sacosa, ma gandeam ca un tricou negru simplu si lalau pe care il am acasa ar merge. Dar, chiar inainte sa iau tramul inspre casa, am intrat la Coolcat, un magazin pentru adolescenti rebeli si imbracati de parca-s prinsi pe garla, si am gasit un tricou simpatic. Pe care l-am luat cu 2 marimi mai mare, ca sa atarne delicat de pe un umar. L-as fi luat chiar XXL, dar nu aveau… Adevarul e ca din magazinul ala mi-am mai luat o rochie rosie la un moment dat care isi merita cu varf si indesat toti cei 17 euro pe care i-am dat pe ea.

Bun, deci, in mare, aveam hainele. Dar fara un machiaj adecvat nu ar fi insemnat nimic, asa ca am trecut pe la HEMA (un fel de totul la 10 lei), unde au cosmetice bunicele si mai ales ieftine, daca le folosesti din an Pasti ca mine. Vroiam un ruj albastru, dar se pare ca nu prea mai au cautare. Asa ca am iesit din magazin cu un tub mic de spuma pentru par, un fard duo rozalmovarliu – gri si o pereche de cercei veriga supradimensionati.

Ajunsa acasa, m-am pus pe studiu asiduu al machiajului „smokey eyes”, ca doar sarbatorita e make up artist si nu ma puteam prezenta fara ceva macar acceptabil. Pe la jumatatea celui de al treilea tutorial de pe YouTube am renuntat ca imi dadusem seama ca nu am nici jumatate din produsele „necesare”. Apoi mi-am zis ca nu o sa pozez pentru reviste, deci nu s-o vedea din avion ca nu am o baza nustiudecare si 3 straturi diferite de farduri.

Pregatirile in sine le-am inceput cu vreo doua ore inainte de a pleca de acasa, ca nu stiam ce mana nesigura oi avea si cat va trebui sa retusez. Sa o luam pe bucatele si sa vedeti ce a iesit, chiar daca multi ati vazut deja pe Facebook. 🙂

Machiajul si coafura:

Am reusit un fel de smokey eyes cu ce am gasit prin trusa personala de machiaj – fardul duo cumparat, un creion de ochi dublu negru-gri, un tus si rujul mov. Plus ceva tampoane demachiante folosite pe post de pensula pufoasa. Cum ruj albastru nu am avut, mi-am tras un contur de buze cu creionul negru pentru ochi (ce merge pe ochi, merge si pe buze, banuiesc…) si am mai dat si pe de laturi pentru efect. Cu acelasi creion mi-am accentuat si sprancenele, ca asa am vazut prin filme.

Cu parul a fost simplu – se ia un tub de spuma, se toarna tot in cap si se ciufuleste bine, bine. Pacat ca nu e un efect de durata, dar macar cat sa-ti faci intrarea, tine. Cerceii i-am uitat acasa…

Tinuta:

Nu intrati la banuieli, nu am vrut sa va arat posteriorul, dar e singura poza in care colantii si cele doua curele incheiate incrucisat (adica una prin spatele celeilalte), se vad bine.

Vedeti breteaua aia roz?! Ideea mi-a venit dupa ce m-am machiat. Adica am schimbat un sutien anost cu unul nebun care sa se vada si din spatiu. Apropo de breteaua aia, la un moment dat mi se plangeau oamenii cu aparatul foto ca nu reusesc sa-mi faca o poza de doamne-ajuta, ca aparatul se focalizeaza doar pe bretea. Si breteaua aia e intr-o gramada de poze…

Apropo, ati vazut ca aveam si unghile facute cu negru, da?

Buuun, daca pana aici postarea asta a fost pentru fashioniste, trecem si la partea amuzanta. M-am dus putin racita la petrecere. Adica aveam o usturime in gat care, nebagata in seama, risca sa se transforme intr-o stare de disconfort accentuata. Asa ca, cu durere in suflet si fara lacrimi pe obraz ca nu eram sigura ca e rimelul rezistent la apa, am baut o bere de inceput si apoi m-am decis sa trec pe ceai. M-am indreptat tupeista spre barman (eram intr-un bar si bautura nu era gratis 🙂 ) cu portofelul lui Mr. G in mana sa-mi iau un ceai. Tupeista, ca ma gandeam ca il pufneste pe ala rasul cand ii spun ce vreau. Numai ca se uita nenea la mine, la breteaua mea roz mai ales, si imi ofera ceaiul pe gratis, cu un zambet la pachet si cu motivul ca oamenii bolnavi beneficiaza de tratament preferential. Mi-am zis ca ar fi trebuit sa cer o vodca, daca stiam.

Pe acelasi principiu am mai baut inca vreo trei ceaiuri gratis, la care am primit bonus si lamaie. A trebuit doar sa promit ca fac o poza cu el, adica barmanul. Cand sa-l iau pe al patrulea, eu cu mana pe pahar, el ma priveste in ochi si ma intreaba daca nu as vrea sa beau un pahar cu el vreodata. Iar eu, dupa ce m-am asigurat ca ceaiul e bine securizat in minile mele, i-am frant inima ca o lepra ce sunt si i-am spus ca sunt maritata si nu sunt interesata de aventuri de genul asta.

Imbracata asa cum arat in poze, de acasa si pana in centru am mers singura cu tramul. Sa spunem doar ca eram singura care arata asa. Planul era sa-l iau pe Mr. G de la munca si sa mergem impreuna la petrecere. Intru in taverna hotelului in care isi mai doarme noptile sotul meu si ma ascund repede dupa bar, ca prea se uitau ciudat la mine cei patru clienti. Cand sa se schimbe tura, apare coleguta lui, face ochii mari cand ma vede si il intreaba foarte serioasa unde m-a gasit ca nu stia ca sunt „fetite” in zona. Nu stiu daca m-a crezut cand i-am spus ca sunt nevasta. Si ca de obicei nu ies chiar asa pe strada.

Mr. G a plecat de la petrecere cu ultimul tram (asa-i cu astia care lucreza noptile, le e teama sa piarda altele…), iar eu am ramas sa fiu salvata de un prieten si adusa acasa cu masina. Si ajungem noi in fata casei pe la 3 noaptea. Tragem masina pe trotuar si, ca doi oameni complet treji ce eram, incepem sa vorbim despre asigurari sociale si impozite. Eu aveam cladirea in dreapta mea si prietenul in stanga, deci ma uitam in ochii lui. Dar el, pe langa ochii mei, vedea si casa. Si numai ce-l vad ca se holba peste umarul meu si-mi spune ca vecinul de la parter, alias „baba de bloc”, ne priveste pe fereastra. Ma intorc si hopa, cade draperia… No, nu stiu daca sa ma simt protejata sau enervata.

Si cam atat pe azi ca am produs una din cele mai lungi postari din istoria acestui blog.