Despre varza transformata in gulie

Sau gulia transformata in varza. Depinde de perspectiva si de care parte a legumei ne aflam.

Luni seara, cu nasul curgandu-mi ca un robinet stricat, deprimata dupa 3 ore petrecute cu tehnicianul centralei telefonice in care mi-am zbatut creierii ametiti sa priceapa cum se face programarea, ma indreptam spre casa. Vorbesc cu Mr. G la telefon si, dupa ce imi da de inteles ca Sposk a facut o isprava, ma ia pe de departe ca a facut varza. Deja mi se invarteau ochii ca la… nu stiu ce, ca mie imi place tare varza. Mai ales asa mai chioara, cum imi place mie sa o gatesc. Si unde mai pui ca era punga aia cu varza tocata de vreo cateva saptamani bune in congelator, deci eram vesela ca am mai facut nitel loc.

Asadar, ajung acasa, iau in primire animalutele, le hranesc ca ele au prioritate si trec la hranirea humanoidei din mine. Ma indrept cu farfuria si lingura inspre cratita, ridic capacul si ma izbeste bizareria situatiei. Adica incep automat sa ma intreb cu ce mama naibii a fost taiata varza aia, ca parca o scobise cineva cu lingurita. Apoi, brusc, imi vine in minte punga cu presupusa varza, asa cum statea ea in congelator cand am vazut-o ultima data – cam putina fata de o punga plina, cam alba… Si rostesc brusc un gand sugubat: „Tu ai gatit gulii?!”. Mr. G, ofuscat, recunoaste ca pare taiata cu barda si din avion, dar ma ia la trei pazeste ca fac misto de el si imi spune clar ca daca nu imi place, sa ma abtin de la mancat.

Eu o tin pe a mea – cineva a gatit gulii! La care imi explica omul clar urmatoarele: ca a mancat din ea si e varza si ca nici nu aveam de unde sa avem gulii in frigider. Ii amintesc candid ca am facut gulii umplute la un moment dat si ca miezul lor, bine scobit cu lingurita, a fost congelat in ideea utilizarii ulterioare la vreo ciorba. Hmmm, parca incepe si el sa-si puna intrebari… Oricum, intre timp mi-am pus mancare in blid si am inceput sa balotez. Iar verdictul a fost clar: varza aia chiar era gulie. Ii drept ca sunt din acelasi familion, dar totusi! Ma intreb cum de nu a bagat de seama Mr. G, mai ales ca a si mancat din ea…