Cred ca ati aflat deja ca nu sunt un mare nationalist, ca nu plang de sa sara chimesa de pe mine de dorul patriei muma si ca nu suspin cu burta lipita de spate dupa „mancarurile traditionale romanesti”. Inainte sa dati cu rosii si oua stricate, stati sa-mi pun pelerina de ploaie, pe care trebuie sa o cumpar mai intai. In ciuda celor enumerate in prima propozitie, nici nu imi neg obarsia, nici nu ma dezic de cultura in care am fost crescuta. Dar sunt constienta ca puteam foarte bine sa ma nasc in alta parte a planetei, poate chiar de alta culoare. Si mai sunt convinsa ca orice natie are si oameni buni si oameni rai si ca, exact asa cum familia determina un background psihologic pentru fiecare persoana, istoria determina un background psiho-social pentru orice popor. Adica prin ce-am trecut de-a lungul anilor ne-a facut sa fim ceea ce suntem azi, ne-a modelat personalitatea colectiva.
Acestea fiind spuse si incheind cu introducerea lunga care tocmai mi-a dat idee de un articol de opinie pentru care ar trebui sa recapitulez istoria Romaniei, trecem la ce-am facut eu exact ieri ca sa va lamuriti ca am un ssambure de romanism in mine, dar am si o parte internationala tare. Asadar, m-am trezit pe la 9 fara 20, am mai lenevit in pat si nu va spun exact ce am facut ca cica mai sunt si minori care intra pe aici. Dar inainte de a lenevi, am iesit repede si am hranit bestiile hapciupalitice, inainte sa darame casa pe noi cu tipete de porc pe care il taie vecinii fara voia stapanului. Dupa ce am reusit si m-am dat jos din pat, am mancat lapte cu cereale (o reeditare a cojilor de mamaliga de pe ceaun inmuiate in lapte) si m-am dus sa ma spal pe cap. Apoi am trebaluit putin, ca o adevarata negospodina ce sunt, si pe la 12 m-am apucat sa pregatesc un pranz traditional romanesc: cartofi prajiti cu ochiuri.
Usor de zis, greu de facut cartofii aia. Ca mie imi place sa stau pe langa o tigaie din care sare ulei cam la fel de mult cum imi place sa-mi inmoi ranile in otet. Ca o paranteza si fara apropouri biblice, cica otetul e cicatrizant. Dar nu incercati sa-l puneti pe rani ca doare al naibii de tare – am incercat eu pe la vreo 12 ani cand mi-am taiat cam un milimetru si jumatate din varful degetului. Revenind la cartofi, pe care ii mananc rar si ii prajesc personal si mai rar, mai ca nu mai intelegeam pe la jumatatea procesului tehnologic de ce mi-a venit sa fac asa ceva. Prefer de departe cartofii „puturosului”, adica aia gata taiati si congelati, care se fac mai repede si provoaca mai putine sarituri uleiului. In fine, am reusit sa manac intr-un final apoteotic si m-am imbracat la tanc sa prind tramul sa ma duc la protest.
Cum care protest? Ala impotriva proiectului RMGC. Nu sariti nici de data asta, ca ati bagat de seama, sper, ca imi tin departe de blog activitatea activista ca nu vreau sa zapacesc pe nimeni de cap. Din statia de tram si pana la locul faptei, atentia mi-a fost distrasa de Sacha, marele magazin de incaltaminte „not for basic”, unde am intrat fugitiv, am vazut o pereche de incaltari in care mi-m dat seama ca piciorul meu nu ar arata bine, oricat de misto ar fi ele, si am iesit repede. Apoi am auzit niste lautari romani in mijlocul Bruxellesului, dar imi batea soarele din fata si nu i-am vazut exact. In schimb, am deviat si intrat la Paul de unde mi-am luat un macarons tipic belgian, cu crema de cafea, ca sa-mi sarbatoresc si patria adoptiva.
Pana la urma am ajuns la protest, eu si vreo alti 150 de romani veniti de prin toata Europa, am tipat cu convingere, am socializat, am tinut un banner etc. Adica cam ce se face la un protest. Asta pana m-a cuprins frigul pe la 16.30, dupa o ora si jumatate de dedicare cauzei si am fugit impreuna cu alti trei „nemernici” si jumatate sa ne adapostim in jurul unor beri reci in Delirium. Daca tot eram in Delirium si tot ma simteam romanca si tot aveam rucsacelul la mine, am decis sa incerc sa-mi imbogatesc colectia de pahare de bere din dotarea personala si am plecat mai grea cu doua pahare de Pink Killer. Goale, ca berea am baut-o. Nu am fost super nesimtita, am luat din alea mici, ca pe alea mari de jumatate de litru nu aveam unde sa le tin in dulap acasa. Cei care deja ati fugit oripilati, asta e! Cei care ati lucrat prin baruri sau aveti prieteni care…, intelegeti ca nu-i mare paguba in ciuperci. 😀
La final, m-am intors acasa, am mancat o felie de paine cu pateu (traditional romanesc!), mi-am luat laptopul in brate si m-am apucat de batucit tastele. Uite asa a mai trecut un 1 Decembrie fara parada militara.
Jurnal de Belgia 
buna berea.
intotdeauana! mai putin cand ma doare gatul si trebuie sa beau ceai…
M-ai luat cu cartofii cu ochiuri „româneşti”, pâinea cu pateu, tot „românească” dar singura chestie 100% românească a fost ciordeala paharelor.
În rest, încă meditez la „backgroundul psiho-social”. Adâncă rău, asta …
Sa stii ca ciordeala paharelor nu e deloc romaneasca, ci mai degraba turistico-belgiana. 😀 Am invatat de la sefii si colegii mei care au ras in hohote cand am cumparat primul pahar de Leffe.
Şi eu urăsc să prăjesc cartofi şi mai urăsc să prăjesc şi ouă ochiuri.
Mi se pare un chin toate astea deşi am cuţit econom care curăţă repede cartoful, am şi un aparat care taie cartifii doar apăsnd o manetă şi, totuşi, urăsc să prăjesc cartofi. Mă enervează uleiul care sare din tigaie pe plită şi mă enervează că eu, tot eu, trebuie să curăţ stropii de ulei.
Uleiul ala saltaret e cosmarul vietii mele…
Eşti tare! Măcar eşti cinstită şi ne spui şi nouă ce trăsnăi faci! Eu, una, te iert!
Daca sunteti cuminti, va arat si colectia de pahare. 😀
Claaaaaaaaaar! Pune-o la vedere! Să ştim şi noi ce isprăvi a făcut româno-belgianca noastră??!!!
Aoleu, uitai ce am promis. :)))
…..salut ..salut ..salut …dar a trecut 1 decembrie si chiar nu am vrut sa ma uit la nici-o stire ,la nici-o defilare .s-au ,,imbulzeala,, romaneasca…deja sunt plin de ce se intimpla prin tarisoara noastra . Auziti…?? as propune ceva …eu as propune sa ne vindem TOATA tara asta ca deja s-a vindut si se fura ca in codru ..(inca mai este de furat ) as propune sa se numeasca de ex,.. REGIUNEA DE BRABANT -ROMANIA.sau altfel ……oricum ne-ar fi mai bine …hai ca m-am pornit si ma opresc greu si uite ca a trecut ziua ….romaniei …………… la naiba cu tarisoara asta frumoasa si pitoresca …..(,..tara nostra -i o comoara in adincuri .cufundata ……)..hai ca as vrea si eu sa vad animalutele jucindu-se printre pahare ….o seara buna (scuze de deranj )
La aia cu paharele mi-ai luat piuitul. Nu de oroare, ci de invidie. Pur și simplu n-am sânge-n istalație pentru așa ceva. Ce mai, îs o bleagă… 😦
Stii tu, imi place sa traiesc periculos – nu as sparge o banca, dar un pahar furat dintr-un bar sigur imi creste oleaca nivelul de adrenalina. :)))
Ha ! Ha ! Cica acest obicei traditional de a fura pahare de bere nu e numai belgian, dar e chiar mai extins decat se pare, iata a meritat si un articol si in Wall Street Journal, in care autorul se intreaba daca bauturile oare intr-adevar au ungust ai bun daca sunt consumate din pahare speciale, de unde poate si popularitatea furtului de pahare, (in care si autoorul recunoaste sincer ca s-a angajat, dar de fapt asa din simpatie si dragoste d ex pt o bere croata al carui pahar l-a furat cand era acoloin vacanta, etc)…http://online.wsj.com/news/articles/SB10001424127887323951904578288231557054030
Insa iata replica moralizatoare de la World of Beer, Furatul e RAU, IMORAL, nu conteaza ca e cu simpatie sau cu intentii bune ! http://worldofbeer.wordpress.com/2013/02/07/stealing-is-stealing-even-when-its-a-beer-glass/
Ei, o fi… Nu am indemnat pe nimeni sa faca ca si mine si nici nu vreau sa ma arunc intr-o explicatie psihologica care sa dea impresia ca imi caut scuze. Accept – sunt rea si imorala. Dupa standardele unora. 😀
Intre timp am aflat, cu ajutorul wikipedia in plus de jurnalul de psihologie aplicata Wall Street Journal, (de unde aflu eu ce mai e nou legat de psihologie, inclusiv si cum se cauta fericirea si cum sa fii un parinte bun daca doresti sa devii parinte, etc…pe bune, e ff informativ, de 100 de ori mai tare decat revistele alea pe care scrie Psihologie), si de ce europeenii sunt mai imorali cel putin in privinta hotiei decat americanii, in special cei din culturile vorbitoare de lb saxone ! Desi probabil o parte din raspundere o poarta si protestantismul mai extrem auster de tip calvinist mai degraba decat cel clasic promovat de dl Luther si alti puritani mai practici ulteriori, (la nivel de gluma ultraspeculativa desigur, cum ca daca fortezi pe cineva prea mult sa fie asa de cuminte impotriva firii lui umane, iese exact pe dos), o parte si mai mare din raspundere se afla probabil si in cadrul legislatiei legate de ce e permis in advertising, inclusiv de a da un obiect cadou cuiva care cumpara o marfa astfel incat sa il determini sa cumpere mai multa marfa de dragul obiectului cadou, (deoarece tot WSJ ne invata cum ca oamenii, chiar si cei mai moderni si presupus civilizati inca prefera sa primeasca si sa tina in mana timp cat mai indelungat obiecte tangibile gen suvenir asa gen margelute, brelocuri, canute, etc decat de ex poate un cadou abstract chiar de valoare obiectiva mai mare, de ex chiar si niste monezi mai degraba decat bancnote sau mai bine o carte de credit de plastic decat niste hartii, sau chiar si un inel mai bine decat o poezie, sau daca e poezie mai bine pe hartie si si mai bine pictata asa ca logo pe o halba de bere decat recitata, etc). Se pare ca legislatia contemporana din UE, si in cadrul UE si mai abitir in Germania, cu Belgia probabil pe locul 3 pe undeva, este MULT mai prohibitiva decat cea SUA in legatura cu a da voie firmelor de a atrage clienti mai multi prin a da de ex o halba cadou celor care cumpara berea respectiva, drept care nu numai populatia dar chiar si unii businessmeni particulari au devenit sincer interesati si chiar motivati de a inchide ochii la niste chestii posibil considerate imorale, de ex se creeaza traditii culturale care pot incuraja furtul care devin mai larg social acceptabile in cadrul carora publicul larg devine co-partas cu afaceristii. Insa exista si posibile consecinta pozitiva a acestei incurajari catre imoralitatea remarcata de americanul clasic puritan de la World of Beer, ca de ex sprijinirea si chiar sponsorizarea artistilor artizani de catre businessmeni, (stiindu-se ca artistii sunt cei mai imorali asa din fire plus creeaza margele, halbe, sculpturi, tablouri atragatoare, etc), plus dezvoltarea mai dinamica a unor cercetari teoretice fundamentale inca neaplicate dar destul de imaginative si creative legate de productie si consum, inclusiv aparitia unor teoreticieni faimosi ca dl Karl Marx, dar si alte chestii tehnice de ex studierea in ce fel de halbe de ce compozitie sau forma poate avea berea un gust mai bun, astfel incat sa stie si publicul mai larg ce sa fure si de unde, (cf conferinta stiintifica din Germania mentionata in linkul de mai sus). De aia de fapt exista cercetare fundamentala asa de avansata in Germania si Elvetia in prezent, din cauza imoralitatii incurajate de catre legi in cadrul acestor popoare. Plus zau, am ajuns sa trag concluzia ca de aia cearta UE pe Romania si Bulgaria re sist justitie…pt ca nu incurajeaza imoralitatea asa de bine ca sa fie mai conforma cu UE. Nu mai vorbesc de cat de vinovati trebuie sa se simta acesti oameni calvini in sufletul lor despre propria lor imoralitate daca au ajuns sa zica asa de zeci de ani cum ca romanii ar fi inclinati catre hotie, asa ca popor, zau, e o proiectie clasica, pe care si romanii la randul lor au ajuns sa o creada despre ei insisi ba chiar sa o si practice concret uneori, poporul roman fiind chiar sincer cuminte si de obicei conformandu-se la ce zic diverse autoritati, si incercand sa aplice si ei cum pot ce le zic altii despre ei, fie ca astia sunt nemti, sau altceva.
Zau, glumesc totusi !
ai putea sa pui si tu paragrafele respective cu acces din ala restrictionat, adica „aveti peste 18 ani” … DA … NU … INTRA … IESI … Nu de alta, dar nu e pacat de postarea asta sa ramina asa, incompleta? 😀