Chestii, trestii... · Jurnal de Belgia

Cum ne dreseaza animalul de companie

Nu stiu cati dintre voi au animale de companie, sau cati dintre voi le-au dobandit pe parcursul vietii si nu s-au nascut cu ele in casa. In schimb, constat ca odata ce te obisnuiesti cu prezenta lor, s-a rupt filmul. Din cel mai indarjit „cainele meu nu o sa doarma veci in pat cu mine” se alege praful. Imi amintesc de mine ca am crescut la casa, dar fara permisiunea de a ma juca cu cainele din dotare, care era surghiunit pe vreo 3mp. Si imi mai amintesc cum am avut un catel negru cu care am avut voie sa ma joc cateva zile, apoi a fost exilat si nu l-am mai vazut prea des ca se salbaticise putin saracul. De atunci am ramas cu o afinitate deosebita pentru animale negre. 🙂 Deci am fost crescuta in spiritul „animalele trebuie sa stea afara, noi le dam de mancare resturi si nu punem mana pe ele”.

Numai ca pe la 11 ani si jumatate m-am mutat cu ai mei care aveau deja doi catei de talie medie intr-un apartament cu un dormitor. La inceput ma muscau istericalele de fund, dar m-am ostoit repede cand mi-a explicat mama ca am de ales: cada, presul de la intrare sau patul impartit cu animalul. Am ales patul si animalul. Si de atunci am cam tot avut catei in preajma. Imi amintesc ce fata a facut socrul meu cand i-am povestit peste ani ca mama are doi catei si doarme cu ei in pat. Dar in mai putin de un an l-a atins si pe el microbul: o mogaldeata de catel, de talie mica si bagacios nevoie mare. Ei, Fidel, caci asa il cheama, mai doarme si prin casa, se ascunde dupa dulap cand tuna etc.

Eram prin liceu cand un prieten bun mi-a spus ca o sa arunce o testoasa la gunoi pentru ca ii fugareste pestii. Eu eram plecata in vacanta, asa ca am sunat-o pe mama si i-am spus ca tocmai ne-am luat testoasa si ca e treaba ei sa o tina in viata 3 zile pana ajung eu acasa. Nici nu a vrut sa puna mana pe ea, doar a intins un valing (adica lighenas emailat, pentru non-ardeleni :D). Dupa vreo cateva luni a uitat deja ca nu ii plac creaturile reci cu solzi si se juca cu testoasele mai ceva ca mine. Iar cand s-au imbolnavit, a fost o mare tragedie.

Porcusorii mei de guineea m-au lasat putin rece la inceput, ba chiar ma si intrebam la inceput ce am facut… Dupa vreo cateva saptamani eram deja topita dupa ei, iar acum am ajuns sa am doi metri de custi in casa si sa car saci de 4 kg de pelete prin jumatate de oras ca alea sunt preferatele „baietilor”. Daca ma intreaba cineva ce cumpar cel mai des de pe Internet, raspunsul e simplu: chestii pentru porcusori. Am rumegus si in patul din dormitor pentru ca, uneori, ii mai aduc in excursie si pe aici. Nu-i plangeti de mila lui Mr. G, ca il suspectez ca a ajuns mai rau ca mine, unde cand i-a cunoscut prima data nici nu ma credea ca au personalitati diferite. A ajuns sa ma sune sa-mi povesteasca ce prostii a mai facut Spock sau cat mananca Kirk.

Lasand anecdotele la o parte si intrand putin in psihologie, cred ca decizia de a avea un animal de companie e de un egoism pur. Cu exceptia persoanelor cu handicap care chiar au nevoie. Adica ne luam animal ca sa suplineasca o nevoie si ca sa nu ceara prea multe in schimb. Cainii, mai  ales, sunt empatici si se ataseaza foarte tare de stapan. Dar oare nu ar fi mai fericiti pe o pajiste decat intr-un apartament? Nu sariti, ca nu fac pe mironosita – imi tin si eu porcusorii in cusca. Mai tragic mi se pare cazul in care intervine plictiseala si dam drumul animalului pe strada, si „cum i-o fi norocul”. Am auzit de cateva cazuri de porcusori de guineea „eliberati” in parc pentru ca mancau prea mult. Nu vreau sa fac pariuri cam cat au trait in „libertate:.

Revenind la lucruri mai amuzante si din nou vorbind doar in numele meu, ieri seara, in timp ce caram in spate sacul de 4 kg de pelete, comandat pe Internet ca niciun magazin normal nu vinde asemenea cantitati de hrana pentru creaturi atat de mici, am realizat ca m-au dresat bine porcusorii mei. Iar cu Mr. G e si mai grav – s-au obisnuit sa cerseasca legume daca il simt pe el consumand, chiar daca nu e ora lor de masa. Fereasca zeii sa nu ii hranesc la timp, ca aud si vecinii de pe strada cealalta. In plus, mi se par adorabili, desi, la o privire atenta pe net, toti porcusorii albi cu ochi rosii seamana cu Spock si toti tarcatii cu ochinegri seamana cu Kirk. Si totusi nu as renunta la ei. Pentru ca mi se pare extraordinar comportamentul lor si pentru ca as putea sta o zi intreaga pe canapea sa ii observ. Nu ma adancesc si mai tare in asemenari dintre specii si cate avem noi, bipezii, de invatat de la animale, oricat de mici ar fi, ca mi-o mai sari vreunul in cap.

Si imi dau seama ca habar nu am cum sa inchei articolul asta, asa ca fac ce nu fac prea des – va intreb una, alta. Voi aveti animale de companie? Ce aveti in ograda si de ce? Hai, sa aveti o zi buna!

Anunțuri

20 de gânduri despre „Cum ne dreseaza animalul de companie

  1. Am în ogradă un motan parşiv, nu ştiu pe unde s-a şcolit dar, ce-i drept, ne dovedeşte (şi pe mine şi pe al meu), mereu obţine ce vrea. De la „pisicul nu are acces în dormitor” am ajuns „hai îi lăsăm uşa deschisă a să vină mai târziu”. Nici nu terminăm de zis propoziţia şi pisicul hop-ţop în pat.
    Prostiuţe face o grămadă, dar te lasă în pace şi după vine şi-ţi toarce…deci iar nu mai apuci să-i faci nimic că el îţi înmoaie popota

  2. Apai avem. Aseara am ajuns acasa pe la 7 juma, dupa ce am lasat-o pe Sasha de la 9 singura acasa. (https://fbcdn-sphotos-e-a.akamaihd.net/hphotos-ak-ash3/p206x206/1468581_682438348435180_1753143534_n.jpg <- Sasha). In holul de langa usa era desfasurate niste servetele umede si o rola de servetele de bucatarie facute franjuri, franjuri. Injuraturi, insulte la adresa inteligentei ei, etc. Am trimis-o la ea pe patul nou si am strans 2 farase de hartii :)) A sunat telefonul si am vorbit v-un sfert de ora, timp in care simtind ca s-o detensionat aerul din zona s-o apucat de jucat cu un sarpe verde de plus. Si-l arunca in sus scuturand din cap, fugea dupa el, sarea pe prada, o prindea victorioasa in gura, o aducea pe patutul unde o pedepsisem sa stea pana strang, iar il scutura, arunca, fugea, prindea, etc. Si era atata de prinsa in joaca ei incat stateam si povesteam la telefon ce face tãlâmba familiei. Evident ca in 10 minute ne draganeam si jucam impreuna, nu?

    1. Ce moaca are! Eu i-am lasat bilet husbandului de dimineata sa aiba grija unde se aseaza pe canapea ca Spock zburda nevoie mare. Cred ca are lipsa de celuloza in organism ca a mancat un servet de hartie…

      1. Preferata mea e frunza care apare în picturile ce o înfăţişează pe Eva. Ştiu că ţii la mine infinit mai puţin decât la oricare dintre şobolanii ăia doi. Totuşi, nu ai putea să pui o vorbă bună la Moşu să primesc şi eu un sac cu frunzele mele preferate ? 🙄 Mă ofer să mi le culeg singur…

  3. Am adoptat un yorkshire abandonat de 2 ori …dupa ce a fost batut (face cheaguri de sange asa ca de 2 ori pe zi ii dau medicamente pentru subtierea sangelui!!!) si dupa ce i-au taiat corzile vocale ca latra prea mult(acum cand incearca sa latre se sufoca !!!) .S-a lipit asa de tare de mine de frica sa nu-l abandonez si eu ca in familie e o gluma („tu ai observat ca ai un caine lipit de picior”? )E cea mai buna pastila antistres si cea mai mare bucurie cand te intorci acasa si te intampina ca sa nu mai pomenesc de faptul ca „obligatoriu” cel putin de 2 ori pe zi plimbare in parc(pe care fara el, fara Tomy, sigur nu asi fi facut-o !!!).

    1. Luci, mi-au dat lacrimile. Nu pot sa pricep cum oamenii pot fi atat de cruzi… Dar ma bucur ca si-a gasit o casa. 🙂
      Apropo, cred ca avem cunostinte comune in Bruxelles. 🙂 Ca sa vezi cat de mica e lumea. 😀

      1. E trist ce s-a intamplat cu Tomy dar acum e fericit si rasfatzat (poti sa te uiti la albumele mele sa-l vezi 😉 )!Da,Andra e sora norei mele :),e mica lumea ! Poate ne vedem pe 1 dec.la vernisajul expozitiei de pictura ,cu Beatrice si pe urma seara literara cu Milena.

  4. Te inteleg si te apreciez cand spui ca animalelor le este mai bine in libertate. Eu visez la un papagal Jako vorbitor, dar pe langa pretul enorm am citit ca ei traiesc mult mai mult in libertate. M-am intristat si imi tin dorintele in frau, nu stiu pt cat timp.

    1. As vrea sa ma mut undeva unde sa am si un petec de gradina sa pot sa-mi mai man porcusorii la pascut din cand in cand. 🙂
      Intr-adevar, cu pasarile e mai dificil un pic…

  5. Stii bine-nu e mereu cu mine dar il tin la inimioara. Cred ca deja are vreo 5 ani, rasfatata.
    Iti spun sincer ca ma cutremura gandul ca n-o s-o mai am intr-o zi. Nu ma incanta speranta lor de viata

    1. Nici pe mine, stiu ca o sa bocesc de o sa-mi sara camasa de pe mine, dar sper sa traiasca fericiti macar. Si, oricum, am decretat ca eu nu o sa mai pot trai fara porcusori. 😀
      Apropo, Kirk al meu a inceput sa cerseasca mangaieri si sa se gudure, daca asa ceva se poate. In schimb, hapciupaliticul alalalt zici ca-i dat cu ulei, asa repede fuge cand il prinzi.

  6. Visez sa am o curte mare, in care sa cresc cel putin trei caini de talie mare, iar in casa visez sa am o pisicuta cu care sa impart tastatura. Am avut mereu caini, insa acum stam intr-o casa prea mica pentru a-i chinui. Tot citind la tine despre porcusori, din cand in cand imi testez baietii, intrebandu-i daca nu le-ar placea sa ne luam si noi. Se uita la mine de parca tocmai am cazut in cap, asa ca mai astept… :)))

  7. Acest articol mi-a placut ff mult. As dori sa recomand o carte pe care am remarcat-o recent, datorita copertii interesante de pe editiile din UE, Tacerea animalelor, despre Progres si alte Mituri, de dl John Grey, (nu cel cu Barbatii sunt de pe Marte si Femeile de pe Venus, altul), plus si cateva lecturi mai usoare si poate nu la fel de informative, insa deosebit de placute, si anume cartile despre posibilele emotii pe care oamenii le pot proiecta asupra animalelor scrise de dl Jeffrey Moussaieff Masson, care au titluri ff intrigante ca de ex Porcul care canta la luna, Cele 9 vieti emotionale ale pisicilor, Cainii nu mint niciodata despre dragoste, etc…dati si voi Google pt detalii, multe au fost traduse si in alte limbi decat lb engleza.

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s