Activitati si discutii porcusoresti

Azi aveam in plan sa scriu ceva serios apropo de articolul publicat ieri pe Mediascop, dar cand am ajuns acasa si am inceput sa fac curat in apartamentele porcusorilor am descoperit cu surprindere ca domnii Spock si Kirk tin un jurnal, de obicei ascuns de ochii mei intr-un ungher al casutelor lor. Si am cam ramas uimita de continutul jurnalelor, asa ca m-am decis sa impartasesc cu voi cateva pasaje, bineinteles cu acordul lor, ca nu vreau sa ma ia Protectia Animalelor.

Jurnalul lui Kirk – o zi de duminica

Hmmm, s-a luminat bine de ziua si nu a venit nimeni sa ma hraneasca: unul doarme pe patul gonflabil in sufragerie, sub ochii mei, altul cica e la munca si Nebunici (asa ii spune nasul meu) doarme dusa ca iar s-a uitat la seriale pana tarziu aseara. Sper sa nu o apuce o nebunie si mai mare si sa se lase inspirata de tot felul de prostioare televizate sa vina sa ne suga sangele sau sa ne faca operatii pe cord deschis…

Revenind la problema care ma roade, ma roade o foame. Cred ca ar trebui sa incep sa fac un pic de tambalau, sa dau vreo doua ture de cusca, sa topai si sa-mi las fundul acoperit de blanita asta lucioasa castigatoare de titluri sa cada cu zgomot pe podea, poate s-o trezi careva. Asta care doarme in camera cu noi, sigur nu, ca am mai incercat, dar Nebunici sigur o sa vina sa ne dea macar o frunza de telina. Daca nu, pana vine bipedul blond sa il pacalim sa ne dea cereale, o sa pierd vreo cateva grame in greutate.

Spock doarme trantit in cateva fire de paie care i-au mai ramas intr-un colt al custii, iar eu chiar ma plictisesc de foame. Hopa, stai ca iese din dormitor. Are ochii inca inchisi. Poate n-o da cu capul de tocul usii ca nu sunt atat de puternic sa o resuscitez. Si vreau mancare inainte de toate. Uite ca a nimerit usa bacatariei. Aud fosnit de pungi. Ia sa incep sa tip tare, ca de obicei se misca mai repede daca fac scandal.

Cateva ore mai tarziu

Am fost hranit de dimineata si dupa aceea, cum ma invarteam asa prin cusca, cred ca am adormit. Ca m-am trezit si e cam intuneric afara si vad lumina aprinsa in casa. Oricum, cam racorica, ca a trebuit sa-mi infoi blanita sa tina cald. Duamnii, ce viata de porc am si eu…

Jurnalul lui Spock – o zi de luni

Aud pasi in dormitor. Ia sa ascund jurnalul ca vine Nebunici sa ma hraneasca. Nu stiu ce obicei are ca se trezeste cinci zile pe saptamana de dimineata, sta cam o ora cu noi acasa si apoi pleaca si nu mai vine pana seara tarziu. Oricum, ia sa ma arat dornic de mancare ca sa se execute mai cu talent. Doua, trei popcornuri si poate primesc o andiva mai mare. Oicum nu o mananc pe toata ca nu am timp la cat de agitat sunt, dar macar am o andiva mare.

15 minute mai tarziu

Am fost hranit partial! Sunt suparat foc! Am primit doar doua legume, niciun pic de fan proaspat si nici o urma de cereale. Nu am stare: imi vreau toata portia de mancare ca sa pot sa ma culc impacat stiind ca o sa am ce rontai cand ma trezesc. Si creatura asta bipeda nici nu baga in seama zbaterea mea. Gata! Ies pe canapea sa-mi cer dreptul. La prima tura o sa atac un snur de perna. Daca nu se sesizeaza, trec la dosarul verde care a ramas uitat pe canapea. Si daca nici asa nu merge, trag de patura pe care si-a pus-o pe spate pana ma baga in seama. Ii mai fac si o saritura peste parleaz cu zgomot, poate totusi…

peste alte 10 minute

Mi-am facut turul de forta pe canapea. Am reusit pana la urma sa obtin cereale si un pic de fan. Acum ma pot tranti linistit in paie, am mai castigat o batalie cu presupusii inteligenti. Astia trebuie dresati, dom’le, nu lasati de capul lor sa uite cine e stapanul in casa.