Trei barbati si o hota

Stiti ce se intampla cand lasi chestii ce tin cum, necum de design interior si organizare pe mana barbatilor?! Daca nu stiti, va spun eu: „mari minuni”.

Se facea acum vreo doua luni ca am constatat ca am avea nevoie de o hota. De cand suntem 3+2 in casa, din care doi masculi bipezi pentru care salatele constituie ceva pe langa felul principal, se gateste mai mult. Daca eu o mai dadeam cotita ca se face abur si e pacat si ma multumeam cu o lasagna semipreparata, ei nu si nu: ciorbe, fripturele si tot felul de alte fonfeuri facatoare de abur intru inmucegairea peretilor. No, acuma ar putea spune unii ca am fi putut deschide geamul. Lor le-as raspunde ca in Belgia nu prea ai cum sa scapi de umezeala deschizand geamul ca afara e o umezeala perpetua… Clar, ne trebuie hota!

Numai ca stam in chirie, deci cam greu cu dat gauri in pereti sau geamuri asa de capul nostru, fara permisiunea propietarului. Dupa ce am curatat cateva recolte zdravene de mucegai, am pusa mana pe telefon si l-am sunat pe musiu propritarul cu intrebarea pe limba. Ne conversam noi, pledez eu, ii explic clar ca vreau sa dau aburul afara din casa si ca cu mirosul de fripturica nu prea am probleme, el o da evaziv si imi propune sa ne vedem in week-end sa gasim o solutie. Iar in week-end a aparut la usa cu o hota… Doar ca el a gandit investitia in termeni de eliminat mirosuri si a luat special o hota cu filtru de carbon ca cica asta absoarbe tot. Noi ne-am uitat lung si deja ne si vedeam culegand urmatoarea recolta de mucegaiuri alese pe spranceana si crescute in spatele caloriferului din dormitor, la adapost de culegatori rapace.

Chiar daca eu mai ca i-as fi acordat hotei prezumtia de nevinovatie si macar o sansa sa-mi dovedeasca ca filtrul ala smecher transforma vaporii in bere nimic, Mr. G a decis din start ca nu se poate asa ceva. Si a inceput sa urzeasca un plan diabolic de dat gaura intr-un geamlac inlocuibil facil, cumparat furtune sau burlane si urcat hota pe perete. Bineinteles ca l-a atras si pe nasul lui Kirk in toata povestea asta, Piscicultoru’, care, sub amenintarea decaderii din drepturile nasesti, nu a putut refuza oferta. Si uite asa s-au apucat doi barbati de montata o hota cumparata de un al treilea.

Acum urmeaza partea si mai dubioasa… Aragazul nostru e intr-o pozitie mai ciudata, dar cel putin e intr-o pozitie fixa. Teoretic, din nascare, hota are dimensiunea aragazului. Deci, se presupune ca hota ar trebui sa fie fix deasupra aragazului. Numai ca… nici unuia nu i-a trecut prin cap asa ceva. Au reusit ei sa traga aragazul ala de la loc cam 5 cm (cica nu aveau pozitie de dat gauri), dar, si mai tragic, au reusit sa monteze si hota mai cu vreo cativa cm inspre stanga. Asadar, cand au mutat aragazul la locul lui, s-a constatat o diferenta de vreo 7 cm. Cand am observat, mi s-a replicat ca ar trebui sa zic mersi ca nu e hota in sufragerie sau pe balcon… Credeti ca s-a terminat aici aventura?! Nuuuu. Ca doar trebuia scos cumva si burlanul pe fereastra. Si le-a mai luat cateva zile sa incropeasca o solutie minune de taiat geamul fara sa-l sparga.

Cert e ca, la 8 zile de la primire, a ajuns si hota sa fie, teoretic, functionala. Pacat ca nu aveam priza in apropierea ei sa o alimentam. Bineinteles, alte discutii. Cea mai tare varianta a fost sa tragem un prelungitor de la priza care alimenteaza cafetiera si care ar fi trecut asa nonsalant prin mijlocul bucatariei, unind o etajera cu aragazul si paralel cu frigiderul. Daca aveti impresia ca toate astea s-ar fi intamplat pe podea, va inselati! Cand am spus „mijlocul bucatariei” chiar asta am vrut sa spun, pe toate cele trei axe. Pana la urma am reusit sa-l conving pe Mr. G sa ne asumam riscul de a trece un un prelungitor cumva pe sub aragaz, ca doar nu s-o face friptura la prima prajitura.

In fine, bine ca am hota si un burlan ce imi agreseaza campul vizual… Ca doar ma stiti, sunt o pretioasa! Sau pretentioasa… Uatevar!