Jurnal de Belgia

Postare la ceas de seara

Sara buna!

Stiu ca nu mi-e obiceiul sa trantesc postari in eter seara, dar chiar imi era dor sa ma conversez cu jurnalul meu. Asa ca de ce sa asteptam pana maine dimineata cand si acum e un moment la fel de bun?! Si cred ca ar trebui sa incep prin a-mi motiva absenta impardonabila. Sa nu ma bateti, dar a fost cauzata de un cumul de factori: somn putin si machiaj. Am inceput din week-endul trecut cand, in dulcele stil clasic m-am culcat tarziu (deh, a doua zi pot sa dorm mai mult) si m-am trezit devreme ca-s mai huhurez de felul meu si nu reusesc sa dorm dupa ora obisnuita de trezire. Nu imi mai amintesc ce am facut luni de m-am culcat tarziu (e si asta un semn ca o iau pe ulei…), dar marti sunt sigura ca am facut turul orasului in tram ca sa ajung acasa de la cursul de olandeza, caci se facea ca tramul care putea sa ne care direct nu mergea. Avea el draci pe piele! Asa ca am ajuns abia pe la 11 si ceva si am fost luata in primire de doi guitatori care aveau burtile lipite de spate de foame si asteptare. Pana i-am curatat pe ei, pana m-am deparazitat pe mine, trecu de miezul noptii.

Miercuri multa munca – in pregatiri un workshop/eveniment anual, deci totul trebuia sa mearga brici. Problema e ca nimeni, dar nimeni, nu avea chef sa fie acolo si sa-si faca treaba. Unde mai pui ca pe drum inspre locul faptei au mai facut si niste flori pipi pe mine. Stiu ca pare greu de crezut, dar am platit aproape 200 de euro pentru niste aranjamente florale care si-au scurs apa in poala mea (ma intrebam daca am probleme cu vezica pana mi-am dat seama ce se intampla) si in geanta unei colege, asta din urma drept pedeapsa ca nu m-a crezut cand am zis ca florile alea fac shushu pe rochia mea. Dupa niste rasete isterice in masina, de soferul si propritarul vehiculului mai avea un pic si chema salvarea, am ajuns la bal unde am inceput din prima sa bem. Eu stiu ca nu ma imbat, dar cu altii fu mai greu – bodyguardul salii a pus pe repeat Whole Lotta Love, unul din colegi m-a luat la dansuri cu coregrafie in holul de la intrare etc. Bine ca s-a terminat cu bine, ba chiar am baut si mai mult dupa si am ajuns pe la 1 acasa, moment in care nu am stiut cum sa-mi dau mai repede machiajul jos de pe fata.

Joi m-am trezit buimaca si suparata pe viata, ceas, pat, Mr.G, mai putin pe porcusori, pupa-i-as de dolofani. Dupa vreo ora de ochi carpiti mi-am adus aminte si ca am ochi sensibili care sufera de la machiaj. Si cum ma machiaz rar si produsele mele cosmetice expira lejer fara a fi consumat macar un sfert din ele, nici nu dau bani pe chestii complexe hipoalergenice. Asa ca toata ziua de joi am visat doar sa ma tarai intr-un pat si sa dorm. Ceea ce am si facut pe la 9 seara, bagandu-mi picioarele in cursul de olandeza. Recunosc, i-am trimis un email profei in limba cursului sa-i explic ca sunt foarte obosita („erg moe” pentru curiosi). Si azi dimineata eram mai fresh. Ba chiar fui si productiva la munca. Si am ajuns si pe la Ikea de unde mi-am luat un serviciu de masa, ca parca nu am destule in Romania. Numai ca nu ma vad trimitand blide cu Atlassibul… Cat ma costa sa le sparga ei dau pe un serviciu nou.

Si de miercuri incoace mananc numai carne de caprioara, ca a ramas de la maretul eveniment. Deci am gustat-o miercuri seara, ieri la serviciu si azi am adus si acasa ca nu mai vroia nimeni sa ia ce a ramas (doua portii mititele). Cica au mancat destul in doua zile si ca e greoaie. No, acum sa ma ierte toate mamicile de Bambi, toti copilasii care inca citesc povesti si toti vegetarienii pudici, dar cum sa arunci carne de caprioara gatita la marea arta?! Pai eu nu mananc asa ceva in fiecare zi – chiar nu ma atrage ideea de a pregati nu stiu cate zile un vanat. Mai bine ma indop cand am. Vorba moldovenilor: decat sa ramana in hardau, mai bine sa iti fie rau!

Vedeti?! Nu am stat sa cuget cum sa castig Premiul Nobel pentru Literatua... Nu de alta, dar am planul deja facut. Timp nu am, dar mi-oi face pana pe la 80 de ani. Ca de spus am multe tare. Cred ca am scris deja in minte vreo 200 de povestiri scurte, pacat ca le-am uitat…

In rest, sa stiti ca Spock & Kirk asteapta cu sufletul la gura plina de fan si legume sa vada ce le va aduce viitorul si ce meserii o sa-i prinda din urma. Nu vafie frica, nu am imprimat voucherul, deci nu va fi mancat de Spock. Oricum, a fost super ocupat azi sa iasa pe canapea si sa roada o factura de la Internet (bine ca nu cablurile!) si o instiintare de la Serviciul TVA.

Fug sa ma uit la ultimele episoade din Grey’s Anatomy si The Vampire Diaries. Stiu, sunt superficiala rau…

 

Anunțuri

2 gânduri despre „Postare la ceas de seara

  1. Aseara m-am uitat si eu la anatomia lui Grey
    Plus ca mi-ai dat o idee cu facturile . O las pe burzulita mea cu o stiva de hartogatie pe canapei sa sada ea frumos si sa se distreze

  2. Da’ știu c-ai fost ocupată, nu glumă!
    Auzi, n-ar fi bine să ne mai trimiți și pe noi în locul tău la parangheliile astea obositoare și tu să stai frumușel în pat, la somnic? Zic și eu… 😀

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s