Belgienii astia sunt mai inapoiati din fire – nu fac enshpe mii de credite de consum ca sa schimbe aparate si mecansime care functioneaza bine doar pentru ca sunt uzate moral. Spre exemplu, la noi in cladire caldura trece prin calorifere de fonta si vine de la o centrala comuna alimentata cu combustibil lichid (adica nu gaz, ci probabil pacura…). Iar apa calda vine de la boilere: la bucatarie am unul mic electric, la baie unul pe gaz, instant.
Teoretic cel pe gaz trebuie verificat, curatat etc. o data pe an si sarcina cade in spatele locatarului. Practic, daca lucrurile merg bine, locatarului i se mai si rupe de boiler. Cam asta s-a intamplac cu al meu in ultimii n ani, dintre care 2 si jumatate au fost petrecuti in compania mea. Numai ca de vreo cateva luni am inceput sa facem dusuri scotiene – apa nu mai venea nici cum la aceeasi temperatura ca nu mai era presiune constanta pe tevi si flacara ba pornea, ba se oprea. Cat a fost vara si cald, nu a suferit nimeni prea tare. Poate doar musafirii si ii rog sa ma ierte pe aceasta cale. Dar de vreo luna e cam racorica si a inceput sa devina enervant sa te bagi sa faci un dus cald si sa trebuiasca in schimb sa joci turca cu apa care curge de la dus.
Cum apa belgiana e cam dura de felul ei (chiar si Van Dame s-a mutat de pe aici de frica ei), m-am gandit ca ar putea fi doar instalatia dusului plina de calcar si putin infundata. Asa ca am profitat de mutarea lui Mr. G in Belgia si la inceputul lui august l-am rugat frumos, asa cum isi roaga nevestele barbatii, sa il desfaca si sa ii arunce o privire. S-a inghesuit al meu barbat sa-mi urmeze sfatul ceva de speriat!, iar motivul principal fu ca „sigur nu e de la dus, e batran si obosit boilerul”. Azi asa, maine si mai racorica, poimaine un spalat pe cap cu apa aproape rece, iar raspoimaine decid ca e cazul sa actionam. Imi calc pe portofel si sun o companie care se ocupa de intretine & detartraj & oricealtceva boilere. Ma gandeam si eu ca o claca naibii masinaria si m-o pune propritarul sa o platesc de buna numai pentru ca nu aveam certificat de intretinere. Facem programare, aflu pretul (100 de euro, intre noi fie vorba…) si il instiintez pe husband.
Sa zicem ca programarea era pentru joi. Miercuri ma duc acasa si sunt luata in primire de la usa.
El: „Ghici ce?!”
Eu: „Am castigat la loto? Da’ jucam?”
El (usor dezamagit): „Esti de nicio treaba… Nu, am demontat dusul si filtrele de la baterii si le-am pus in otet si acum totul merge perfect.”
Eu (abtinandu-ma din rasputeri sa spun tiamziseu): „Ce frumos! Daca mai si curatam maine boilerul, totul o sa fie in regula.”
Bineinteles ca a doua zi a venit o tanti tehniciana care a dat paianjenii jos de prin interiorul carcasei si care a taxat 100 de euro pentru asta. Iar eu am primit un mail de genul tiamziseucanutrebuiadetartrat…
Daaaar, totul e bine cand se termina cu bine, chiar si cu minus 100 de euro… Daca ar mai da si proprietarul drumul la caldura, ar fi perfect!
Jurnal de Belgia 
mazout=pacura.
Si tanti a detratrat boilerul cu ce substante? ca eu as baga din astea prin chiuvete/masini de spalat ….
nada! niente! nimic! rien! :))) ca nu a mai fost cazul – merge ca uns. dai jos filtrele de la robineti, capul de la dus si furtunul sau si le pui in detartrant sau otet. merge uns!
Deci, se poate 🙂
oooo! daaaa!
Privilegiul de a avea un sot polivalent. Lipsa de incredere in potentialul lui, pare sa organica.
Pai bini ca a reparat cand oricum chemasem pe cineva… :)))
Mirona, era de asteptat, ca in mod repetat si energic sa spui: Doamne ce noroc am avut de dl. G. Ai avut un tip de reactie, ,,demobilizator,,.