Tocmai am terminat de citit „Norwegian Wood”. In engleza. Si mi-a placut la nebunie si iar am ramas cu un sentiment cum ca lipseste ceva dupa ce am lasat-o din mana. Dar nu despre asta vreau sa va povestesc, poate maine despre carte. Ci as vrea sa va spun de ce sunt mandra ca reusesc sa citesc in engleza la fel de bine ca si in romaneste si de ce cred ca sistemul de invatamant belgian e mai bun ca ala romanesc, chiar daca nu scoate super specialisti pe banda.
Bunica mea, cea care m-a crescut, a fost invatatoare. Si un pic mai mandra decat e cazul de faptul ca a reusit sa faca ceva mai mult decat inaintasii sai in materie de studii. Asa ca tot ce mi-am auzit cat am fost in scoala a fost ca trebuie sa iau note mari si sa fiu mai buna ca altii. Nu ca asta s-ar fi intamplat doar la noi in familie, ca ma uitam la colegii mei din „familii bune” si toti eram manati de aceleasi amenintari cu scatoalcele de acasa. Deci am crescut impinsa de la spate sa fiu competitiva chiar daca eu nu as fi simtit neaparat aceasta nevoie. Ca o paranteza, va spun doar ca mi-am gasit metode de a fenta soarta si scoala si ca am evadat de pe la 8 ani in carti.
Cum necum am ajuns la liceu, hotarata sa dau BAC-ul din engleza, moment in care profa mi-a spus ca s-ar putea sa-l pic. Stiam si eu ca am lacune la gramatica tocmai pentru ca sunt genul caruia nu-i place sa stea cu cartea in brate si sa toceasca. Dar am luat 10, totusi. Poate din noroc, poate de mila… Apoi am dat admitere la facultate, cu engleza proba eliminatorie. Si am trecut, desi aveam un morcov! Patru ani de facultate nu am fost fruntasa la limbi straine si mai ca nu intelegeam de ce. Iar apoi, la un moment dat, m-am mutat in Belgia unde mai pe vrute, mai pe nevrute, a trebuit sa incep sa vorbesc fluent si engleza si franceza. Si mi-am dat seama care era problema de fapt – nu imi place sa fac chestii din obligatie si invat mai usor o limba straina daca citesc si vorbesc activ.
Si ajungem la sisteme de invatamant, cel romanesc si cel belgian. Si la parerea mea… Mie mi se pare ca cel romanesc incurajeaza competitia, fara a-i pasa cuiva in adevaratul sens al cuvantului de cunostintele acumulate de elevi. Iar profesorii au un talent deosebit in a-ti spune ca esti bun sau nu esti bun la o anumita materie sau alta. Avem tot felul de metode de a diferentia elevii si a le arata ca unii sunt mai buni ca altii. Punem note la sport cand poate mai important ar fi sa le aratam de ce e bine sa faca sport. Ii obligam sa participe la cursuri de desen si apoi le punem note mici pentru ca nu au talent… Numai mie mi se pare ceva anapoda?!
Pe de alta parte, in Belgia se merge pe ideea ca elevii dintr-o clasa ar trebui sa fie cam la acelasi nivel. Si sunt incurajati sa invete impreuna, nu fiecare pe cont propriu. Exista scoli unde un anume cadru didactic are singura obligatie de a explica elevilor ce nu au inteles la ore – ii ia pe fiecare in parte si le exemplifica aceeasi chestie in n feluri pana pricepe copilul. Sportul se face pentru sanatate, nu pentru note, iar si cel mai afon desen e afisat la panou. Orice efort al copilului este incurajat, ideea de baza fiind ca nu nu e nevoie sa faca lucrurile perfect ci sa invete si sa fie creativ. Nimeni nu-i dispretuiestie pe cei ce vor sa invete o meserie si nimeni nu-i pune pe un piedestal pe cei ce au o facultate. Fiecare trebuie sa faca ceva si are rolul sau in societate. Da, exista si trantori, dar avem destui si in Romania…
Pana la urma e o chestiune ce tine de mentalitati. Si as vrea sa le testez si pe cele ale profesorilor belgieni…
Jurnal de Belgia 
Adaugă și muzica pe listă. Săracii afoni n-au nicio speranță la vreun 10, de parcă s-ar fi născut cu voia lor așa.
Oooo, uitasem de muzica! Si de cum bunica imi explica ca eu nu am nici voce, nici ureche muzicala… Ciudat, ca recunosc o voce imediat daca am mai auzit-o macar o data. :)))
Poi Belgia e acolo unde e, iar Rromanica inca se zbate sa iasa din Evul Mediu si nici nu cred ca o sa o faca prea curand. 🙂
Trebuie sa si vrei si sa actionezi in sensul evolutiei. Mie mi se pare ca in Ro se vrea evolutie doar la nivel declarativ…
Stii cum e, in Romania daca incurajezi competitia esti naspa si individualist, iar daca incurajezi uniformitatea esti ceausist si comunist. 🙂
Apai nici cum nu-i bine…
Copiii au rate diferite de crestere si maturitate, nu pot toti invata la acelasi nivel. Apoi, nu toti copiii au acelasi scop in viata, deci nu toti trebuie sa invete aceleasi lucruri in acelasi timp.
Cristina, este adevarat ce spui tu si tocmai de aceea nu li se cere sa fie EXACT la acelasi nivel, dar sa fie capabili sa faca cam aceleasi lucruri. Cat despre scop in viata, pe aici inca de prin clasa a 6-a invatamantul propune variante diferite si ii indeamna pe elevi sa-si aleaga calea.
Dar de ce trebuie sa fie capabili sa faca aceleasi lucruri? Nu toti copiii pot scrie la 5 ani, nu toti pot citi la 6 ani, nu toti pot invata tabla inmultirii la 8 ani. De ce se are impresia ca cineva, acolo sus, la guvern, stie ce trebuie si cind trebuie sa invete un copil?
Cristina, nu cred ca m-am facut inteleasa prea bine. 🙂 Vorbesc de Belgia si de ce vad pe la prieteni.
Exista o curricula in functie de stadiile de dezvoltare psiho-motrice ale copilului. Si se zice ca, in general, un copil la varsta x ar trebui sa fie capabil sa faca a, b, c… Cu diferente date de aptitudini si alti factori. E vorba de basic stuff bazate pe psihologie, nu pe ce i-a traznit capul unui psiholog.
Teoretic si sistemul educational din Ro e bazat pe chestii similare, doar ca metodele si rezultatele cerute nu mai sunt de actualitate pentru lumea in care traim. Pana la urma rolul scolii e sa educe copilul pentru lumea noastra. Dar nu ne opreste nimeni sa-i tinem acasa si sa-i crestem de capul nostru…
Revenind, cand spun ca ar trebui sa fie capabili sa faca aceleasi lucruri nu ma refer la faptul ca ar trebui sa deseneze o pasare identica si sa vada acelasi lucru intr-o natura moarta, ci ca ar trebui sa fie in stare sa deosebeasca un cerc de un patrata si sa numere pana la 10, de exemplu.
Daca psiho-pedagogic e unanim acceptat ca la 10 ani trebuie sa stie x lucru, iar un copil nu stie, se incearca sa se vada care e calea. Cadrele didactice chiar sunt atente la nevoile copiilor.
Ba da, statul ne opreste ca sa-i tinem acasa si sa-i crestem de capul nostru…
Eu nu sint de acord ca niste oameni, cit de psihologi ar fi ei, stiu si inteleg absolut fiecare copil in parte, ca pe urma sa decid ce trebuie sa stie si ce nu. In al 2-lea rind, acesti asa-zisi psihologi nu au absolut nici o autoritate ca sa decida ce trebuie sa cunoasca un copil de 10 ani. Copiii sint toti diferiti, nu poti face o regula ca la calculator. Din fericire…
Bun, deci psihologii nu stiu, altii nu stiu… Care e calea de a ne educa copiii dupa parerea ta?
Parintii sint cei care isi cunosc copiii cel mai bine si ei sint cei care ar trebui sa decida nivelul la care trebuie introduse informatiile. Degeaba spune un psiholog ca un copil trebuie sa stie tabla inmultirii in clasa a 2-a, daca un copil nu o poate invata decit in clasa a 4-a, ce este gresit cua sta? Fiecare copil are propriul nivel de dezvoltare…fiecare invata intr-un mod si intr-un ritm diferit. Doar parintele poate decide care este acest ritm.
In general, de exemplu, baietii sint mai inceti la scrisul cursiv decit fetele. Fetele, in general, pot sa scrie la 5 ani mai bine decit baietii de aceeasi virsta. Baietii pot scrie la fel de bine, sa zicem, atunci cind au 8 ani. Ce spun asa zisii psihologi? Ca toti copiii trebuie sa scrie cursiv atunci cind au 5 ani, iar cei care nu pot, trebuie sa repete clasa…ca-s prea inapoiati.
Cristina, un psiholog adevarat nu ar spune asta niciodata. Nu categorisesti un copil doar dupa o variabila… Diagnostichezi pe cineva „inapoiat” cand o suma de trasaturi indica asta.
In alta ordine de idei, eu nu incerc sa onving pe nimeni ca ce spun eu e drept si bun. Pana la urma fiecare are dreptul sa-si traiasca viata cum considera de cuviinta. 🙂
Eu nu cred ca un copil nascut sanatos, (ma refer din punct de vedere medical) este inapoiat. Nimeni, absolut nimeni, nu are voie sa catalogheze un copil ca fiind inapoiat. Eu am 2 copii si ambii invata intr-un mod diferit. Cum invata cel mare, nu invata cel mic. Cel mare are nevoie „sa faca” ca sa invete. Adoarme daca i se preda lectia, sau i se povesteste. Psihologii l-ar numi inapoiat, nu? Pentru ca nu invata conform metodei propuse de stat in scoli. Dar daca sare coarda in timp ce recita conjugarile in latina, sau daca completeaza rebusuri cu cuvintele noi de vocabular, oare tot este numit inapoiat? Stilul care se preda in scoli este unul singur. Nu toti copiii invata in acelasi mod, nu toti sint interesati de aceleasi lucruri, nu toti au aceleasi talente.
Ah, normal ca fiecare are dreptul sa-si traiasca viata cum considera :), aici vorbim despre educatie si din alt punct de vedere. Eu nu imi trimit copiii la scoala, din experienta spun ca abilitatile copiilor nu se pot cataloga de catre niste psihologi care nu mi-au vazut copiii in viata lor.
Nu pot compara sistemul de invatamant romanesc cu cel belgian dar mi se pare ca din primele clase -in Ro- copiii sunt nevoiti sa acumuleze cantitati de informatii absolut inutile pe care le vor uita repede. Manualele sunt incarcate, profesorii chiar daca sunt buni nu sunt motivati, avand salarii atat de mici. In loc sa invete in primii ani bazele pe gramatica, matematica, limba romana -se intra cu niste exercitii care pe mine ma lasa….masca
Pai invata pentru note si cu asta basta. Ce-o fi dupa scoala e alta poveste…
sistemul scolar belgian e diferit de cel romanesc. Dar si aici exista competitie, mai devreme decat o vreau eu personal, sunt mici concursuri in clasa de pe la 8-9 ani, evaluari bi-anuale etc.
Partea care imi place mie este ca se pune accentul pe lucru in echipa de la varste f. mici, cu grupuri cu copii de diferite niveluri!!! astfel copiii mai avansati pot explica celor mai mici. Lucrul individual incepe dupa o varsta. Alt lucru care se cauta e oferirea diversitatii de contacte – copiii pot vedea diferite meserii/activitati/ de la oameni profesionisti, specializati, ce pot deveni viitoare hobby-uri sau de ce nu, meserii. Asta e avantajul comunitatii, si deja se remarca la unii copii talentul didactic si de ce nu, o viitoare meserie .
Minimum cerut la toti este un minim de baza. Adica la 4 ani sa isi recunoasca numele scris cu litere mari si cifrele pana la 5, culorile, care cerc e mare si care e mic , la 5 ani incep sa isi scrie literele din nume ( cu litere mari de tipar) si recunosc literele pana la 10 etc etc. Nimic exagerat.
Ce imi place e ca sunt scoli cu predare din perspectiva crestina, sunt scoli atee, sunt scoli care nu sunt de acord cu temele acasa, etc.
Ce imi palce mult este libertatea care o primesc copiii, si ca parintii sunt relaxati, fara paranoia si obsesia controlului post-comunista.
Ce imi place este gratuitatea studiilor universitare, si calitatea universitatilor, desi vorbim de o tara f mica, instruirea fiind accesibila oricarui copil, inclusiv cei din familii defavorizate.
Ce nu imi place este ca lasa limba engleza pe planul 2 , si se incepe tarziu, la 12 ani (intradevar, copiii au contact cu cele 2 limbi nationale, in conditiile in care 20% din copii au alta o limba materna), dar aici parintii au alternative f. ieftine de cercuri de activitati cu nativi in limba engleza.
si ca sa completez si detaliez ce a spus Mirona in articol, cadrele didactice au grija copiii sa ajunga la acelasi nivel, in ideea ca NU LASA copiii sa ramana sub un anumit nivel. Daca copilul are aptitudini si e capabil si parintii vor, ii pot gasi ore si activitati in plus ( aici e implicat si parintele, dar deobicei copilul decide!!!! ). Dar in prezent, in scolile belgiene, se acorda atentie speciala copiilor cu nivelul jos, pt a nu accentua diferentele.
he he! Chiar vroiam sa te rog sa dai niste detalii mai … avizate 🙂
oricand doamna, oricand. La vorba imediat ma arunc, stii doar.
P.S. Si la bere, si la ciocolata :))
buna ziua , am si eu cateva nedumeriri , si stau in dubii , sotul meu munceste in belgia si ar vrea sa ne aduca si pe noi , adica eu si copiii , avand varsta de 7 si 10 ani , eu fiind acum in romania , si ma tem maxim pentru copii , ca nu se vor adapta cu scoala , mai ales cel mare de 10 ani aici fiind in clasa a treia , se descurca foarte greu ,,daca ar fi sa plec , in ce clasa ar fi sa intre fiecare ?si la ce varsta se invata tabla inmultirii ?si daca e mai complicat invatamantu acolo in belgia …… am multe nedumeriri , astept si eu raspuns si un sfat daca e bine sa merg cu baietii de la o scoala la alta si mai eles ca ei nu vor intelege nimic din franceza ,la inceput.
Daca doriti sa plecati, puteti incepe sa lucrati cu copiii la limba, pe noi ne-a ajtutat asta. Pana la urma, copilul copie disciplina si efortul parintelui educatia incepe de acasa. In Be in zona franceza, ca roman limba nu ar trebui sa fie o problema. Flamanda e mai dificila, se apropie de engleza.
Cu scoala, exista scoli/clase pe niveluri, daca nu se descurca la un anumite nivel, se discuta cu profesor si psihologul scolii, si i se poate recomanda sa continue in alta clasa/alt nivel.
Scoala se incepe la aprox. 6 ani (toti cei nascuti in 2008 incep in toamna asta), deci fiul tau de 10 ani ar fi de nivel clasa a 4a. De la 6 ani se face innot saptamanal, tabla inmultirii se face de la 7 ani. Unele scoli ofera un cadru didactic/ logoped care sa il ajute primele 2-3 luni pana la integrare, dar si profesorii au pregatire pt integrare. Depinde f. mult de zona, tipuri de scoala, aici au autonomie, dar si experienta cu emigrantii ( 20% din populatie e de origine straina).
Ca o parere personala, scolile sunt mai lente in Belgia, volumul de teme si de informatii e mai lejer ( la 6 ani, primesc teme 1 rand, in conditiile cand sunt scoli ce nu dau teme pana la 10-12 ani),, se pune accentul pe lucruri de baza,, proiecte, lucrat in echipa; performanta incepe dupa 12-14 ani. Sunt si scoli profesionale, astfel ca la 16-18 ani copiii ce nu doresc o scoala teoretica au deja o meserie (chiar 2-3).
Costurile sunt mici, de ex. pt programul este 8 30 – 15 30, si supraveghiere pana la 18 cu pauza de masa eu platesc 100-150 euro unar dar sunt scoli la jumatate de pret, asa ca tu poti sa lucrezi. Cand sunteti ajunsi in Belgia, puteti aplica pt alocatie, care e peste 200 euro pt amandoi copiii.
Petronela, ti-a raspuns pe indelete arakelian.
Eu as mai adauga ca nu de cum se integreaza copiii ar trebui sa-ti fie teama, ci de cum va integrati voi. Copiii sunt adaptabili, flexibili, curiosi. Noi, adulti, pierdem undeva pe traseu trasaturile astea. Problema e sa nu le transmitem si lor anxietatile noastre. 🙂
Buna seara, ma bucur foarte mult ca v-am descoperit, ca va citesc si primesc atâtea informații !
Situația mea este următoarea : soțul meu a primit un contract in Belgia, Bruxelles, si ne gândim serios daca sa facem pasul . Avem 2 copii, cel mare împlinește in curand 5 ani, iar cel mic 2 ani si jumătate. Înțeleg ca școala începe la 6 ani, așadar ei vor merge la Grădiniță . In ce consta, ce program , ce costuri sunt si ce limba învață mai întâi: franceza sau olandeza ?
Am uitat sa va spun ca noi suntem in Olanda de anul trecut, din Octombrie, iar cel mare înțelege limba si se exprima in cuvinte simple.
Eu ma descurc mult mai bine in franceza( deh, am învățat din clasa a 4-a ) decât in olandeza, si este inca un avantaj pe lângă celelalte ( copiii vor învață franceza, olandeza si engleză ) .
Toate cele bune ! Diana
Diana, sistemul e diferit de Romania, in sensul ca incep „ecolle maternelle” de pe la 3 ani si dureaza pana la 12.
Ca sa iti poti inscrie copilul intr-o scoala flamanda (limba principala olandeza), cel putin unul din parinti trebuie sa aiba macar nivelul B2 in olandeza. Ca sa ii inscri intr-o scoala francofona, trebuie doar sa fii rezident in Belgia.
scoala incepe de la 2,5 ani (primele sunt clasele de matternelle, apoi de primaire). Sunt 2 institutii: cea de franceza si cea de olandeza. In fiecare se invata prima data limba respectiva.
In scoala franceza, olandeza se adauga pe la 7-8 ani si engleza la 9 ani, in cea olandeza se adauga limbi straine de la 6 ani.
Daca demonstrezi ca vii din Olanda si ca stie mai bine NL decat Fr, atunci sunt sanse in scoala olandeza. Sunt liste de asteptare pt scolile bruxeleze, cei din afara orasului insa nu au asa probleme. Scolile bune au liste cu ani de zile inainte.
Costurile , fata de Olanda, sunt de aprox 100 euro (se plateste doar masa, 2-4 euro, functie de scoala, si supraveghierea de la 3 jumatate la 18) (cresele sunt scumpe, pana la 2 ani jumatate).
Scuze, acum am revăzut mesajul tau si am înțeles exact ordinea in care se învață limbile străine !
Se pare ca mesajul scris inainte de cel anterior, nu a fost trimis, așa ca sintetizez: va multumesc inca o data pentru Răspunsuri si având in vedere situația, vom opta pentru școala franceza, eu putându-le fi de ajutor copiilor in învățarea limbii.
As dori sa va mai rog sa-mi Trimiteți niște site-URI imobiliare pt închiriat case in Bruxelles.
Toate cele bune, Diana
immoweb.be e un site specializat
agentii imobiliare: century21 e cea mai raspandita, dar astia cer tot felul de acte etc.
Saru’mana !
Buna ! am 16 ani si tocmai am terminat clasa axa in romania . Am de ales intre a ramane aici si a ma muta in Belgia cu familia mea . Nu stiu ce sa fac, imi ste foarte frica de faptul ca nu am sa ma descurc .In primul an ar trebui sa merg la o scoala de limba (franceza) si dupa sa ma inscriu la liceu , aici am fost la profilul economic. Nu stiu daca acolo este acest profil , ma gandesc si ca legile sunt diferite acolo …deci si materia care am invatat-o la economie aici ar fi diferita de cea de acolo . . Oare as putea alege alt profil? …dar tot as fi cu doi ani in urma fata de colegi . Am auzit ca si acolo se da bacalaureatul despre care nu am nici o idee , din ce materi se da? , cat e de greu? , daca se da din toata materia din cei 4 ani de liceu ?… :((
Nu stiu daca ai idee despre cum sta treba la liceu dar ar fi minunat daca m-ai lamuri.
Sunt foarte constienta ca aici in romania nu o sa fac mare branza , iar daca m-as descurca in belgia ,ar fi minunat , nu mi-ar fi frica de faptul ca nu o sa am un loc de munc dupa , dar totusi ma tem , nu vreau sa nu reusesc si sa raman cu 10 clase ca trenu :)))