Azi a fost una din zilele alea in care mi-am dorit sa fi fost o „secretara normala”. Adica genul ala care arata bine pentru straini, sau poate nu, care ridica in sictir telefonul si sa da super-importanta cand iti spune ca Xulescu e in pauza de masa. Iar din cand in cand (a se citi zilnic!) isi pileste tacticos cate-o unghie pe o manichiura facuta tot la munca. Numai ca dupa ce gandul asta mi-a brazdat creierul, acelasi creier mi-a zis sa tac ca nu stiu ce vorbesc si ca probabil m-as plictisi dupa doua zile…
Si in zile ca astea imi amintesc de anumiti romani care atunci cand le-am spus ca sunt Office Manager m-au intrebat candid „cum? ai acceptat sa muncesti ca o simpla secretara?!”. Bine, asta dupa ce am reusit sa le explic in mare si cu primele indatoriri care mi-au iesit pe gura ce inseamna Office Manager pe aici, ca unii habar nu aveau. Stiu vreo cativa in ochii carora am scazut cu vreo cativa centrimetrii buni in urma unor astfel de declaratii. No, nu va ingrijorati, ca nu-s pe lista de prieteni din real life. Tentativa lor a esuat.
De vreo cateva zile sunt super-aglomerata la munca. Nu, nu-mi fac unghiile, ci ii explic noului ITist cum ne functioneaza serverul (principii, nu detalii :D) si ce ar trebui sa faca imprimanta, organizez tot felul de evenimente pentru ambasadori si alte scule pe bascula de prin Africa Centrala, fac oferte si incerc sa inchiriez birouri, incerc sa ma dumiresc cum e cu videoconferintele si cat ne-ar costa sa instalam un sistem etc. Printre picatele, mai car si o masa, golesc masina de spalat vase, comand pixuri, hartie si alte chestii, ma ciondanesc cu aia care fac curat ca-s incompetenti si-mi lasa mi de munca… Na, chestii obisnuite pe care le face o secretara in timp ce-si pileste unghile. Chiar facea misto un coleg ca la mine nu poate fi vorba de facut manichiura, ci de rupt unghii de dupa aia sufar cateva zile.
Azi a venit o colega la mine si mi-a spus ca au nevoie de „inca o Mirona” care sa lucreze doar pentru ei… Amu ma duc sa-mi fac unghiile. Dar dupa ce se termina conferinta din sala mare, dupa ce rezolv cu o asigurare, cu o vama in Franta si cu niste facturi. Aaa, si dupa ce ajung acasa, bineinteles.
Jurnal de Belgia 
Si tu de cand bagi toate prostiile in seama? S-au facut prea multe bancuri si filme pe seama secretarelor si multi de acolo stiu ce inseamna acest cuvant. I-as invita sa iti urmareasca o zi activitatea. 😉
a, dar nu le bag. doar ca trebuie sa scriu si eu despre ceva. 😀
Misto treaba faci pe acolo. Si mai bine ca nu au unghii, ca nu ai putea scrie la computer :))
Rectific: nu ai unghii. Mai adaug ca eu sunt racita si am nevoie de compatimire pt asta. Ai timp de asa ceva? 🙂
Ei, m-am obisnuit sa scriu si cu ele mai maricele – de amorul manichiurii si privirilor pizmuitoare. 😀
Si eu sunt racita, de la tine am luat-o! :)))
Iti trimit un porcusor pentru compatimire.
Si eu sunt supraaglomerata, unghii nu am rupt dar am ros doua 😉
cheratina face bine la digestie 😀
Şi-acum ce faci de nu răspunzi? Le pileşti?
nu, sunt racita! :((((( si la munca, ca nu are cine sa-mi tina locul. :((((((
Out din subiect: ai tai papa si gulie sau numai coaja si frunzulitele cu tulpina?
cica numai frunzele si tulpina. 🙂