Flecustete

Iar am cateva chestii de spus care nu merita sa primeasca postari intregi. Nu, nu-i nici despre Rosia Montana, nici despre caini vagabonzi. Ce avusei de spus, spusei. Revenim la nimicuri zambarete. 🙂

In primul rand am reinceput cursul de dans. Funk anul asta, ca la cel de contemporan nu am cum sa ajung ca se suprapune cu orele de olandeza. Asa ca am trecut la un stil de dans mai activ, saltaret si miscaret, un fel de hip-hop, daca nu va vine in cap ce inseamna funk. Ideea e ca proful, caruia cica i-au spus mai multi romani ca e strigoi, e tare in verva si … interesant. Intelegeti ce vreti, dar nu ca ar fi vreo aratare sexy. 😀 Si Profu’ Strigoi ne-a promis ca pana in iunie o sa fim in stare sa facem valuri din brate ca la carte, dar ca trebuie sa repetam anumite miscari cinci minute pe zi. Cum ma duc la curs cu sefa / prietena mea, am decis ca vom face asta in pauza de pranz, la masa, de fata cu toata lumea. Parte buna e ca misc toti muschii.

In al doilea rand, pentru a n oara in viata mea cea de 30 de ani, unde n < 5, am decis sa las o carte neterminata. De obicei duc pana la sfarsit si cele mai ciudate scrieri. Daca am inceput-o, trebuie si terminata. Numai ca m-am cam saturat de zicerile si graielile lui Zaratustra. Serios ca e plictisitor si mi se par fumate comentarile lui. Sau o fi faza cu mintile mari care gandesc la fel?! Puteti sa dati cu pietre, sa spuneti ca sunt aroganta, infatuata si orice alte injuraturi, dar eu declar sus si tare ca acea carte ma plictiseste. Asa ca voi trece la ceva serios in engleza, gen Agatha Christie.

Acum trecem la porcusori, care de vreio doua zile stau la mangaiat de zici ca nu au mai vazut om de cand sunt. Pe langa asta, Spock (al alb cu ochii rosii) a invatat sa-si ceara drepturile – daca ii e foame sau e nebagat in seama, iese pe canapea si se apuca de ros fundele de la perne, hartia igienica etc. In rest, sunt din ce in ce mai predispusi la contacte cu omul iar eu la fel de sigura ca a doua sau a treia zi ca am facut bine ca i-am luat.

Nu as putea sa nu va vorbesc si despre vreme, care a revenit la normal, adica la toamna belgiana. Ploua, ploua, si noi nu iubeam prin mansarde, ca nu am. A revenit brusc si racorica aia de-ti intra in oase, asa ca ma simt ca in Belgia. Incepusera sa ma ingrijoreze caldurile – asociate cu numarul din ce in ce mai mare de romani de pe aici, m-au facut sa ma intreb daca nu am gresit tara cand m-am trezit ieri dimineata. 😀 Deja am scos gecuta mai grosuta de la naftalinuta.

Cu asta cam inchei… Ma duc sa ma gandesc cu ce va fac capul patrat maine.