Sa ciocolatim

Eu si cu mine am ramas in urma tare cu raspunsurile datorate celor ce au participat la concursul ala cu premii in ciocolata organizat pe la sfarsitul lui mai. Atat de in urma incat cred ca o sa ma prinda viitorul concurs fara sa fi raspuns la toate provocarile… Dar o sa incerc sa-mi fac timp sa va satisfac curiozitatile inante de a incepe cursurile de olandeza ca sa nu se incalece cuvintele si sa nu mai priceapa nimeni nimic. Caci da, programez un nou concurs, dar numai dupa ce ma dumiresc cum as putea sa trimit niste sticle de bere din Belgia in Romania fara sa ajunga un amestec de cioburi si lichid.

Revenind la subiectul care nu exista, azi vorbim despre ciocolata, la cererea lui coco. Chiar si despre aia belgiana, la cererea lui Cotos (care e in vacanta, sta-i-ar ciocolata in gat!). Si incep prin a va spune ca Belgia nu e tara potrivita pentru mutat daca sunteti diabetici, la cura de slabire sau nu vreti sa cheltuiti banii pe dulciuri. Mai ales in Bruxelles, oras turistic din nascare, ciocolata se gaseste aproape pe toate gardurile. Bine ca nu sunt prea multe garduri vizibile la strada, ca as fi ajuns sa ocup si eu doua locuri in tram cum am vazut o fatuca azi. Revenind la Bruxelles, in mijlocul orasului gasesti ciocolata de vanzare la metru cub (aproape): in magazinele de suveniruri tinute de indieni, pakistanezi si alte natii inrudite de departe cu belgienii, se gasesc oferte de cate 5-6 cutii de ciocolata facute pe banda rulanta la niste preturi derizorii. Ba uneori eu ii suspectez ca le impacheteaza pe genunchi in spatele magazinului. In fine, sunt belgiene prin facere, dar nu au nicio legatura cu ciocolata artizanala, facuta pe genunchi de echivalenta lu’ tanti Tuta cea romaneasca.

Daca reusim sa scapam cu viata de indemnurile comerciale si tragerile pe maneca ale comerciantilor de genul asta, am putea incerca unul din magazinele „traditionale”, dar mai fashion asa. Ca si ciocolata e fashion… Mai ales cand o cheama Godiva, Neuhaus sau Leonidas… Cand o cheama Godiva sa stiti ca va costa cam 3-4 euro o tableta mai mititica decat alea normale. Nu-i vina mea ca nu sunteti turisti japonezi! In duty-free nu e mai ieftina. Pe la astia trei mai sus-citati se gaseste ciucalata ambalata frumos, impchetata in poleiala de te intrebi ce platesti pana la urma. Si o gramada de sortimente, inclusiv cu piper.

Apoi trecem la „the real thing” – artizanii care chiar o fac pe genunchi in ateliere proprii. Sau pe aproape. Nu stiu cum sa va spun ca ati putea sa-i deosebiti, ca nici eu nu am invatat inca. Adevar graiesc ca nici nu mi-m dat prea mult interes. O ideea ar fi sa tratam drept artizanali halcile de ciocolata vandute fara spoiala, in vestitul ciolofan comunist (mama lor de comunisti ca nici capace la borcane nu gaseai!). In magazine de genul asta te duci, iti rupi o bucata de ciocolata dintr-o tableta mare, ti-o cantareste si pleci cu ea acasa rozand de zor pe strada. Daca nu ti-o ia plodul din mana si si-o topeste cumva pe toate hainele inainte sa apuci sa tipi ca din gura de sarpe in mijlocul strazii… De aia intrati intr-un magazin din asta numai dupa ce va ajung copiii la pensie! Aaa, si daca va tine buzunarul si diabetul puteti sa va luati o tableta intreaga de ciocolata, mare cam asa cat o tava de cuptor. Si pe astia asa mari artizani ii mai recunosti si dupa figurinele din ciocolata care nu-s chiar identitece una cu alta. 😀

Acum sa trecem la ciocolata ordinara, aia de se gaseste in supermarketuri sub diverse branduri. Acum cativa x ani imi spunea cineva ca Milka din Germania e mai buna ca aia din Romania. Cu mana pe inima pe care sunt aproape convinsa ca nu o am, va spun ca nu am simtit nicio diferenta – mancai si din Germania, si din Belgia, si din Austria si din Romania si mi se pare ca toate vacile dau acelasi lapte mov. Dar eu nu sunt un etalon, ca io nu inteleg nici de ce m-as extazia la felul cum miroase sau arata o mancare. Pana la urma rolul potolului e sa imi acopere frustrarile. Ioi, sper ca nu e vreun psiholog prin preajma. 😀

Revenind la ieftinaciuni, am participat la micul trafic de frontiera si am dus doua ciocolate Rom la munca. Aici in Belgia, nu va ganditi ca am importat ciocolata Rom de la vreun magazin romanesc din Bruxelles ca sa o dau cadou colegilor din Romania… In fine, ideea e ca astia (un amalgam de natii – unii nascuti in champagne, altii cu carnatul bavarez in gura etc.) au fost oripilati. Totusi politicosi si nu au scuipat, ci inghitit cu greu. Tocmai de aia singura ciocolata cu crema de rom pe care am gasit-o pe aici a fost la Delhaie (adica Mega Image) si era cea mai ieftina.

Aaaa, aproape uitai sa va spun: daca vi se ofera un Chokotoff in timpul unei conversatii, abtineti-va oricat de scazut v-ar fi nivelul de serotonina, daca nu vreti sa vi se lipeasca dintii si sa faceti muschi la falci.

Ca sa nu va plictisiti, iaca o intamplare cu ciocolata, mai exact cu Nuttella. Vai, ca mi-am amintit de clatite cu Nuttella si banane…