Semn ca m-am adaptat

Clima din Belgia e capricioasa, puternic influentata de Marea Nordului/Oceanul Atlantic. Am intalnit nu putini emigranti complet si iremediabil afectati de fitele vremii, plangandu-se tot timpul ca ploua si asteptand sa treaca aversele pentru a-si trai viata. In momentul in care nu-ti mai pasa poti spune ca te-ai adaptat. Nu inseamna ca-ti si place, dar cel putin nu astepti ceea ce nu o sa se intample, adica oprirea ploii.

Pe principiul asta ne-am trezit duminica dimineata hotarati sa mergem la mare. Patru adulti si un copil. Afara ploua torential, alti vreo trei adulti ne-au refuzat politicos, dar cu privirea aia ce spune ca suntem nebuni, dupa ce au privit prognoza meteo. Noi am tinut-o pe a noastra – hai la mare! Copilul era cel mai incantat – plimbarica!, mare!. Nici nu misca pe bancheta din spate, cu ochii la drum. Din cand in cand i se asternea un ranjet pe fata. Inaintand prin ploaie, mai scoteam eu cate o perla – uite ca in fata parca se insenineaza – spre rasul tuturor, ca doar se vedea clar ca cerul e tot gri.

Numai ca, pe la vreo 10 km de malul marii, hop si soarele de dupa nori. Gata ploaia, a inceput veselia. Am ajuns pe malul marii, unde curajul de a ne dezbraca pe un vant de-ti crapa si smaltul de pe dinti cu gura inchisa se lasa asteptat. Pana la urma imi iau inima inghetata in dintii clantanind, rog soarele sa faca bine sa ma incalzeasca si imi dau hainele jos. Dar pastrez sosetele, ca nu suport sa-mi fie frig la labute. Sorinel isi face treaba si ma incalzeste pe spate, dar briza marii care mai avea un pic si ma lua pe sus ma face sa-mi pun hanoracul inapoi si sa ma plimb tacticoasa pe malul marii, ba chiar sa-mi bag si labutele fara sosete in apa. Si nu am murit! Bineinteles ca in timpul asta au aparut si belgienii la plaja, in costume de baie, fara greturi de la vant. Vreo trei adolescenti si vreo 2 pensionari faceau chiar baie in toata legea.

Cand ne-am saturat de briza, am luat caii putere si ne-am dus in Brugge sa ne uitam la oratanii. 🙂

Publicitate

13 gânduri despre „Semn ca m-am adaptat

  1. In Canada e o vorba: there is no such thing as bad weather, only inappropriate clothing. Asa am facut si eu in Canada, ca am ajuns iarna, in decembrie. Am zis ca astept sa treaca zapada ca sa ies din casa. Statui o saptamana, statui doua, nimic. Pana la urma am iesit si mi-am vazut de ale mele, si bine am facut ca in anul ala iarna s-a sfarsit in mai:))) Si amu, la Londra, deocamdata am noroc de vreme buna, dar sunt decisa sa imi urmez cursul vietii si cand o face vremea fite. Stiu ca voi purta vesnic umbrela in geanta dar asta e, important e ca sunt in Londra:)

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.