Despre cum sa-ti dai intalnire cu Politia

De duminica pana miercuri am vazut personal Politia la fata de doua ori.

Prima data, duminica dimineata pe la 11. Suna cineva la usa. Deschid, imi cobor papucii de casa pe scari, vad o politista blonda uitandu-se la mine de mai jos cu vreo zece trepte. Imi explica ca a venit sa se asigure ca Mr. G locuieste acolo, ii raspund ca poate sa urce fara grija, animalele mele de companie nu musca. Totusi, se opreste in usa de la intrare cand ma vede in pijamale si declara ca nu intra ca nu vrea sa ne deranjeze. In gandul meu, ii explic ca nu-i problema ca in pijamale stau toata ziua prin casa, ba uneori chiar mai ies la cumparaturi cu tricoul cu Donald Duck ascuns sub geaca… Dar o las sa se converseze cu Mr. G, care nu-i prea norocos la faza asta: adica politista blonda nu-i chiar visul oricarui barbat, fiind putin trecuta pentru grupa noastra de varsta. (Oau! ce urat a sunat asta! :D)

A doua oara… Marti spre miercuri noaptea, ora 2.29, coafura dormea. Suna telefonul, vad numarul si ma intreb brusc ce mama naibii s-a intamplat – era compania care executa supravegherea sistemului de alarma de la birou. Dupa ce imi explica tanti toata polologhia obisnuita (ce companie cauta, de ce etc), imi cere porola. Imi venea sa i-o dau in cap, sincera sa fiu. Nah, cica se declansase alarma. Ii zic ca o sa verific si revin cu un telefon. Dupa ce apelez nu stiu cate numere de telefon (toate suna in Centrul nostru de afaceri) si nu raspunde nimeni, mai trimit si mesaje la colegi sa-i intreb daca sunt atat de beti incat s-au dus noaptea la 3 la birou ca sa ia si mai multa bere si si-au uitat parola. Cum nu-mi raspunde nimeni la acuzatiile nefondate, presupun ca doarme lumea si reapelez compania de supraveghere, iar tantica imi spune ca fiind doar un punct de alarma care s-a declansat nu poate trimite pe nimeni si ca sa fac bine sa sun eu la Politie.

Sun la Politie, care se deplaseaza relativ repede si ma anunta ca nu au cum intra in cladire ca usile de la parter sunt incuiate. Asa ca sun la taxi, ma imbrac pe bajbaite si fug de acasa in miezul noptii, spre probabila nedumerire a vecinului de la parter. Ajung in fata biroului si vad doi politisti stand de vorba si hlizindu-se cu doua personaje cu fete de borfasi, imbracati in civil si cu aparenta unor dulapuri in care se pastreaza musculatura intre doua sedinte de sala. Imi zic „hopa! stai ca-i bine” – politistii au prins hotii si i-au si reabilitat deja de stau asa la povesti. Numai ca aia nu erau hotii, ci doi „interventionisti” sub acoperire. Dupa ce constatam ca intrarea in cladire e bine inchisa, sugerez sa intram prin garaj. Dupa cateva rugaciuni, catadicseste si usa sa se deschida si mirare! – dulapurile ambulante ma lasa pe mine sa intru prima. Mersi! Imi amintesc unde am lucrat pana acum 3 ani, dar nu am primit si pregatire de luat cu asalt potentiali hoti inarmati cu potentiale arme. Cand s-a dovedit ca liftul nu se poate ridica de la sol cu asa incarcatura, am luat-o pe scari, bineinteles, tot eu prima. Mai ca imi venea sa le cer o arma ca sa pot sa fac toate figurile pe dupa colturi pe care le-am vazut in filme…

In fine, ajungem in birou, intram, ei se apuca de verificat peste tot, eu controlez computerul alarmei care era mai mut ca un peste, si gasesc doi dintre baietii mei masa de ping-pong incropita in una din salile de conferinta. Serios ca parca nu ar mai fi vrut sa plece… Iar pe mine ma astepta un taxi jos. Bine ca nu era vreun hot, ca trebuia sa-l bat cu paletica de tenis la fund ca sa plece! Aaa, am uitat sa va spun ca nu stiu de ce s-a apucat de tipat alarma ca nebuna. Presupunem ca o fi intrat vreun fluture… Si ca sa compar experienta mea cu a lui Mr. G, macar unul din muscheti era „ca lumea”. 😀

Ma intreb ce mai urmeaza…