Prima data m-a luat fara alt bagaj suplimentar. Exceptand familia, dar asta nu se pune ca si eu l-am luat cu a lui. Si prima data m-am mutat eu la el. De data asta s-a mutat el la mine… Si m-a gasit mai dotata ca prima data – adica cu doi Porcusori de Guineea in plus. No, sa nu credeti ca nu m-am consultat cu el cand i-am cerut cadou de ziua mea! Numai ca nu cred ca a inteles el prea bine care-i spilul, ca prea multe animale pe care sa le tina in casa efectiv nu prea a avut.
Incet, incet, prin intermediul Messengerului, a luat parte la evolutie – o cusca mai mare, o despartitura, o alta cusca, o casuta, inca o casuta etc. De departe situatia nu parea deloc grava. Oricum, cireasa de pe tort fu cand, in loc sa mut mobila in casa ca sa mai incapa si un birou, eu m-am apucat de mutat mobila ca sa mai fac loc unei custi. Iar alarma trebuia sa i se aprinda cand i-am spus ca am renuntat sa-mi cumpar adidasi ca sa pot sa mai iau o cusca. Adica cum?! O femeie renunta la cumparat de papuci pentru a-si ferici animalutele?!
Primul contact real cu Spock si Kirk a avut loc in mai cand, presupun ca din plictiseala, Mr. G le facea hatarul si ii lasa sa zburde prin casa cat era ziulica de lunga. Ba ii mai si hranea peste program de-mi stricase toata educatia pe care incercam eu sa le-o dau. Cu ocazia aia s-a convins si el ca nu or fi inteligente sclipitoare, dar nici prosti de tot nu sunt si ca au si personalitate. Fiecare pe a lui. Oricum, mai greu cu priceputul faptului ca porcusorii nu sunt la dispozitia noastra cand avem noi chef sa-i mangaiem, ca mai au si ei hachitele lor. Tocmai de aia mi-a luat ceva vreme sa il reobisnuiesc pe Kirk ca nu incearca nimeni sa-l scoata cu forta la mangaiat din ascunzatoarea lui. Deh, masculii tot masculi – trebuie sa demonstreze care-i alpha si care-i beta. 😀
De vreo 3 saptamani Mr. G are ocazia sa vada zi de zi ce inseamna sa cresti porcusori. Prima lui intrebare fu cat costa pe saptamana iar la auzul tarifului standard (care nu include vizite inopinate la veterinar si alte nevoi de genul asta) a baguit ceva cum ca si-ar putea lua multa bere de banii aia. Apoi a inceput sa se implice. Fara sa fie fortat, sa ne intelegem, ca mi-am zis ca sunt ai mei si nu trebuie sa traga altcineva ponoasele existentei lor. Si a priceput si el cine-s de fapt stapanii in casa. Ca sa vedeti unde s-a ajuns, la un moment dat Mr. G taraia dupa el un trocarici incarcat cu un sac de 20 kg de rumegus. Ca-i mai ieftin, nu de alta. Nu mai zic de traficul cu seminte din Romania si improvizatul unei mini gradinute pentru a obtine frunze de patrunjel, morcov, ridichi si spanac pe perioada iernii…
Asa, la nivel declarativ, lui Mr. G nu-i prea plac porcusorii. Adica ii tolereaza, dar tot ar prefera un caine bla, bla, bla. Lasand la o parte nivelul declarativ, in fapt, ma trezesc ca ma duc acasa si constat ca Spock isi petrece din ce in ce mai mult timp pe marginea custii, adulmecand si cersind sa fie bagat in seama. Sigur nu i se trage de la mine, ca nu eu stau atat de mult prin preajma lui. Iar rotofeiul de Kirk il ingrijoreaza pe Mr. G care s-a apucat sa-mi tina prelegeri despre pericolele obezitatii la porcusori…
Printre conditionarile obiceiurile dezvoltate de Spock si Kirk se numara si faptul ca au invatat care-s orele de masa, de unde vine papica (bucatarie+cutia cu cereale) si sunetele asociate subiectului – fosgait de pungi + zornait de cereale. Iar dorinta lor de a primi legume proaspete se manifesta printr-un scandal de guitaturi, topaituri si salturi popcorn. In felul lor sunt super simpatici iar eu super sadica ca uneori ii las sa se manifeste asa vreo 10 minute numai ca sa am la ce ma uita. 😀 In afara orelor de masa, Spock si Kirk au inceput sa-l manipuleze pe Mr. G cu priviri lungi, guitaturi fara rost (sigur nu le e foame) si comportament de animal hamesit (contrazis clar de mana de legume pe care o au in cusca…). Iar Mr. G cade-n plasa – le mai da o cereala, o frunza etc. Sincer, nu stiu care pe care dreseaza. Mai ales ca ieri am primit mailul urmator: „mai, scroafele astea alea tale nu s-or lasat pana nu mi-or scos o bucata de castravete din gura sa manance si ei…atata panarama si scandal or facut, spuneai ca nu au mai mancat de 2 zile…cum fosnesti o punga prin bucatarie cum incepe panarama…bine i-ai mai invatat, acuma trebuie sa merg pe varfuri prin bucatarie…”
Inchei cu un sfat pentru tinerele cupluri: daca va temeti ca veti ajunge la discutii despre cine e seful in casa, luati-va un animal de companie! 😛
Daaaaa, barbatii se dau rotunzi dar sunt ultra-sensibili la pufoshenii! Pe al meu a trebuit sa-l amenint cu divortul-anterior-nuntii ca sa ne luam pisoi. Iar acum nu numai ca ii da pe ascuns bunatati ca sa-i cumpere iubirea, dar cand intra in casa pe pisoi il pupa primul iar noaptea pe pisoi il ia si merge la somn 😦
Offff, ai creat un monstru! :))))
auzi, tu cum te descurci sa hranesti 3 barbati in casa?
mai rog prietenii sa-mi aduca frunze de morcovi de la piata :))))
pretenele! 😀
(mai cer, cand trec prin piata, ca e gratis ). La cereale, tre gasit o sursa ieftina….
uhh, nici nu ma gandisem ca-i atat de complicat sa cresti porcusori. cochetez cu ideea unui caine, dar mai incolo ca inca nu ma plictisesc atat de tare si nu vreau motiv sa vin devreme acasa 😀
e mai complicat decat cu un caine sau o pisica, dar devine rutine. 🙂
degeaba, tot n-aş lua porcuşori :))
sunt super cute! acuma dupa ce vad ce le poate pielea. 🙂
Io tăt n-am înţeles… Adică tu nu îi creşti pe ăştia doi pentru blană ? Finalul programat nu se concretizează într-o pereche călduroasă de mănuşi ? 🙄
Manuuuusi?! Dar chiar nu ai inteles!!! Vreau sa-i fac la cuptor cu un merisor salbatic in gura!
Ceea ce povestesti tu despre porcusori, la noi in casa s-a intamplat cu blogul meu. De unde la inceput nici nu ma bagau baietii in seama cand le povesteam cate ceva, acum vin dupa mine in bucatarie sa ma anunte ca a aparut un comentariu hazliu. Mihai, cand se intoarce seara de la serviciu, prima data intra pe blog, sa vada ce s-a mai intamplat. Sigur, tot el este cel care a platit blogul pe anul acesta… :)))
lol. las’ mai, ca asa-i bine: afacere de familie. 😀