Ale altora, nu ale mele, ca eu sunt prea ocupata sa-mi hranesc dependenta de seriale.
Asadar, vineri ma plimbam si eu ca oama rintr-un parc bruxellez – aveam vreo ora de pierdut aiurea si am decis ca Botanique e locul perfect. Zis si facut, m-am plantat pe o banca ca o floricica proaspata ce sunt si am deschis o carte. La plecare, preocupata fiind sa urc un delusor, ochii si urechile imi cad pe doua romance, mama la vreo 55 si fiica in jur de 30. Mama ii spune fiicei pe un ton admirativ ca e foarte frumos parcul. La care fiica, dispretuitoare, da o replica de era sa pic pe spate, cu poalele fustei albe in cap: „e dezolant, nu fac si astia niste alei in parcuri”.
Si amu sa va explic… Belgienii astia e niste incompetenti. Serios acuma! Nu au primari si consilieri locali care sa aiba fabrica de facut pavaj in spatele casei, deci nu are nimeni un interes ascuns in a-si impune vointa si a pava inclusiv Calea Lactee cu „biscuiti”. Asa ca parcurile au alei in starea lor aproape naturala – nu glod, doar un fel de nisipo-pietris calcaros care e excelent pentru alergat, de exemplu. Si tot nebunii astia de belgieni tin tare mult la spatiile lor verzi din mijlocul orasului si nu incearca sa le transforme in copii fidele ale spatiilor betonate, ci se chinuie sa le lase asa mai naturale. Dar na, asa e, unii romani s-au nascut la oras… Cu cotetul in spatele blocului, ce-i drept, dar la oras.
Si daca tot v-am povestit de asta, sa va mai zic una… Cand am vizitat Serele Regale, pe vremea lui Albert II inca (ieri am schimbat regele, da?!), urechiile mele au detectat o alta conversatie intre un cuplu de romani la vreo 50 de ani. Ea se minuna cat de frumoase sunt florile apoi ii explica consortului ca sigur floricelele alea sunt de plastic ca nu au cum sa fie atat de ingrijite. Bineinteles ca nu erau de plastic…
Jurnal de Belgia 
Am avut un prieten care venise in Belgia pentru cateva saptamani si nu-i venea sa creada ca gazonul era natural..atat era de perfect tuns si coafat si lasate numai floricelele acela mici si albe ca bumbusorii, parca au tuns cu foarfeca pe langa ele.Eu continui sa ma minunez cat de elegant pot sa aranjeze un petecut de gradina incat sa te faca sa crezi ca e o casuta de papusi si cat de relaxat arata parcurile…ce de-a fengsuiu! le au cu verdele ce mai!
Da belgienii astia, au caini vagabonzi? Nu de alta, dar daca nu este, atunci numai civilizatie nu se poate numi.
Pai depinde de zone…sunt si la ei insa poti sa-i numeri pe degetele de la o mana. Trebuie sa intelegi ca ce se intampla in capitala e un fenomen!
Ehe vulpea care nu ajunge la struguri spune că sunt acrii…aşa şi cu românii noştri.
Măh, potoleşte-te! Auzi la ea: a schimbat regele Belgiei! Citez din mătăluţă: „ieri am schimbat regele, da?!”
Ce face concediul din om! Ia întoarce-te tu frumuşel la serviciu, că poate nici ăsta nou nu-ţi place şi cine ştie ce năzbâtii mai faci pe-acolo! :))
Am vazut ieri in oras la noi un „copac” intreg din flori naturale de toate culorile. E inca acolo, l-am pozat
Si da, de la distanta iti vine sa spui ca „nu pot fi naturale atat de bine arata”
dar la sere m-as gandi mai bine inainte sa zic asta 🙂
Poate ai sa razi, dar eu cand am vazut prima data lalele si trandafiri adusi din Belgia la fel am crezut. Nu aveau nici un defect, nimic care sa te faca sa crezi ca sunt naturali. 🙂
Descrierea ta m-a facut sa inteleg mai bine de ce imi plac mai mult padurile decat parcurile. 🙂
parcurile de aici sunt foarte faine, seamana a paduri 🙂