Jurnal de Belgia · Opinii

Despre ii, interviuri si frustrari

Inainte de a incepe postarea propriu-zisa, as vrea sa mentionez ca ce veti citi nu se vrea a fi vreo rafuiala, invinovatire sau orice alt ceva cu conotatii negative, ci o critica pozitiva si o pilda de urmat de catre cei care dau si iau interviuri. Nu ca as fi descoperit eu apa calda, dar acum am un exemplu concret care m-a afectat direct si simt nevoia sa clarific lucrurile cat sunt inca „fierbinti”.

Asadar, pe la inceputul acestei saptamani am contactat pe cineva pentru un interviu pentru ca a organizat un eveniment de promovare a iei romanesti la Bruxelles. A acceptat provocarea, asa ca am pregatit frumusel cateva intrebari si le-am trimis. Marti am primit raspunsurile pe email sub forma unui material aranjat frumos in Word, cu fotografii inserate si tot tacamul. Ca orice material brut, trebuia prelucrat si am lasat-o pe a doua zi, adica pe ieri. Dupa ce m-am spetit in pauza de masa sa redactez pe ici, pe colo, fac pachet articolul si il trimit redactorului din Romania cu mentiunea ca ii poate da drumul.

Si intru pe Facebook, unde zburdand din postare in postare gasesc materialul brut publicat cu totul (in data de 19.06.2013 @ 1:36), adica la cateva ore dupa ce imi fusese transmis mie si inainte de a-l publica noi. Primul lucru a fost sa-i trimit un email redactorului si sa-l informez ca nu mai poate publica interviul. Iar dupa vreo doua ore (timp in care m-am gandit la toate consecintele care ar fi putut aparea daca l-am fi publicat si noi), am fost instiintata de unul din prietenii caruia ii povesteam oful ca posesorul blogului Chinezu a dat share pe Facebook la materialul publicat pe Diaspora Progresista.

Acum explicatii, ca sa inteleaga si potentialul intervievat si potentialul intervievator care sunt riscurile unei astfel de situatii.

In primul rand textul din debutul materialului („interviu oferit de X”) care nu specifica cui i-a fost acordat interviul, coroborat cu site-ul pe care a fost publicat, da clar de inteles ca Diaspora Progresista e beneficiarul. Daca eu as fi publicat acelasi material (corecturile si modificarile mele pe text nu depaseau 15%) la 12 ore dupa ei, Mediascop ar fi picat drept plagiator si as fi afectat imaginea unui site care face jurnalism de calitate. Plus ca nimeni nu ar fi intrebat care e beneficiarul de drept, doar ar fi tras conlcuzii. Cei cu experienta in mass-media cunosc foarte bine tehnicile de manipulare, inclusiv artificile dezmintirii – degeaba dai tu mesajul corect daca la inceput de tot repeti stirea care a fost o facatura. Nu mai zic ca imaginea mea ar fi avut de suferit…

Care imaginea mea oricum are de suferit acum, pentru ca materialul brut nu reflecta 100% munca mea. Pana la publicare, intrebarile sunt ferchezuite, ordinea lor poate fi schimbata pentru a asigura coerenta, se face munca de documentare si se incadreaza evenimentul despre care se vorbeste etc. Omul caruia ii iei interviu e unic si nu e neaparat pe aceeasi lungime de unda cu cel care ia interviul. Asa ca acesta din urma trebuie sa se adapteze si sa scoata ce-i mai bun de la cel care ii raspunde, fara a distorsiona mesajul! Chiar am prieteni care urmaresc si pagina Diasporei Progresiste si pe cea a doamnei in cauza si care au vazut materialul in cursul zilei de ieri. Avand in vedere ca stiau de demersul meu, unul din ei chiar mi-a trimis un SMS intrebandu-ma de ce nu am prelucrat putin articolul inainte sa il lansez pe Internet…

Nu mai vorbesc aici de Page Rank si cum vede Google faptul ca un site publica la cateva ore dupa un material aproape identic…

Daca nu mi-as fi dat seama ca acest lucru a fost facut din pura nestiinta, as fi putut sa ma burzuluiesc urat de tot. Adica, suntem pe teritoriul Belgiei, eu am numar de TVA belgian si cel putin una din asociatiile implicate este inregistrata aici, deci ne supunem legilor acestei tari pentru acest caz in particular. Iar eu am toate e-mailurile schimbate cu domnia sa din care reiese clar ora la care mi-a fost trimis materialul. Si mai am si un print screen care arata la ce ora si data a fost publicat articolul pe Diaspora Progresista. Iar in Belgia, oricat de romani am fi, nu ar dura cativa ani sa imi obtin daunele morale. Asa ca ieri dupa-amiaza, in loc sa stau acasa sa ma calmez, as fi putut sa ma duc la un avocat.

In concluzie, dragilor, mare grija:

– daca sunteti cei ce iau interviul, pastrati emailuri, dovezi de orice fel. Si mentionati din prima ca pana nu se publica materialul sub numele vostru nu poate fi pus in alta parte.

– daca sunteti intervievatul, fiti fair-play! Cine va ia interviul incearca sa va promoveze, nu e nevoie sa-l sabotati inainte de a incepe.

LE: Ce-a ramas din interviu, adica materialul prelucrat totusi de mine si publicat de Mediascop, gasiti aici.

Anunțuri

24 de gânduri despre „Despre ii, interviuri si frustrari

  1. A…am citit eu cam dimineata . Inteleg ca o alta publicatia a …dat drumul unui material pe care tu l-ai scris , tu ai luat interviul respectiv? Deci „redactorul din Ro” ti-a tras presul de sub labute, nu? Grija mare data viitoare. Materialele brute NU SE DAU 🙂

      1. In cazul acesta nu as mai intervieva pe nimeni decat sub coordonarea unei persoane care sa isi asume raspunderea.

  2. Eu am inteles ca materialul brut l-a dat chiar intervievatul inainte de a fi publicat, deci s-a autosabotat.

    1. Nu s-a autosabotat, caci materialul despre el A APARUT, scopul LUI a fost atins, ci o sabotase doar pe gazda noastra, cea care avusese si ideea, depusese si munca de conceptie a materialului… Intervievatul doar luase totul de-a gata si publicase el insusi materialul muncit de altcineva, „şuntând-o” pe autoare. (Cam ca acei clienti de la agentiile imobiliare care stramba din nas atunci cand agentul imobiliar le prezinta proprietatea / clientul iar apoi iau legatura „in particular”, incheind targul pe la spatele agentului imobiliar care muncise la gasirea / prezentarea imobilului, pt a nu-i plati acestuia comisionul.)

      1. Oameni buni, nu stiu care a fost intentia lor. Poate au vrut doar sa se laude, fara sa se gandeasca la consecinte. Scopul articolului nu era sa acuze!

    1. Probabil ca o fi facut-o din nestiinta sau pt ca nu s-o fi gandit, dar – indiferent de lipsa intentiei sale rauvoitoare – gazda noastra este cea care trage ponoasele, neputand sa aiba nici un fel de beneficiu de pe urma ideii / preocuparii / activitatii sale.
      (Sa se-‘nvete minte gazda noastra – si noi pe langa ea – si in imprejurari similare sa nu omitem sa-i precizam… partenerului nostru (caci nu intotdeauna exact despre vreun interviu va fi neaparat vorba) cum trebuie sa decurga lucrurile in continuare (prioritate la publicare pt autor, apoi partenerul fiind liber sa publice si el in alte locuri, cu specificarea (mentionarea) partenerului activ si a sursei unde a fost publicat materialul „in original”), eventual (daca partenerul nu inspira destula incredere) cerand si semnatura de acord (din partea partenerului) in privinta acestei proceduri, INAINTE de incheierea „targului” si de desfasurarea actiunii propriu-zise.)

  3. Acum un an si ceva am acceptat sa scriu niste guest-posturi la altii, iar ei sa scrie la mine. Vazand ca articolele erau atat la mine, cat si la ei, am preferat sa le sterg, decat sa ma trezesc cu o penalizare. Atunci m-am decis sa nu mai accept guest-posturi pe blogul meu.

    1. Pt evitarea neintelegerilor este suficienta o intelegere prealabila in privinta modului de a proceda. (In mod normal, gazda guest-postului ar trebui sa nu aiba nimic impotriva ca AUTORUL ARTICOLULUI sa-si publice ARTICOLUL SAU si pe blogul propriu, ci poate eventual doar sa accentueze pretentia sa ca SI AUTORUL sa precizeze – la publicarea rticolului pe propriul blog – a faptului ca publicarea initiala a fost sub forma de guest-post si unde anume.)
      Iar guest-posturi pe propriul blog… Oare ma insel eu, SAU – INTR-ADEVAR nu scrie guest-post decat cine este invitat sa o faca? (Nu cred ca se pune problema de neacceptare, cred ca este suficienta lipsa invitatiei – DACA nu s-a instituit deja TRADITIA acestor guest-posturi, caz in care acordul / invitatia poate fi considerat/a prezumat/a.)

      1. Sunt prin online persoane care se autoinvita, dar am invatat sa le refuz politicos. Este cel mai simplu asa… Nu scriu la altii, nu pun pe blog scriitura altora (am facut si exceptii, cand mi-am lasat baiatul sa scrie, adminul care se ocupa de partea tehnica si o prietena de pe facebook, despre care nu stiam atunci ca are blog).
        Nu aveam cum sa cad la intelegere cu cei despre care spuneam mai devreme, pentru ca atunci nu stiam nimic despre PR, despre penalizari si in general despre blogging. Am aflat mult mai tarziu. :)))))

      2. Cand publici un guest-post, de obicei, pe blogul personal pui doar inceputul si apoi „cititi mai mult aici” cu link direct. 🙂

  4. Am dat „like’ NU pentru ca imi place ce ti s-a intamplat, ci pentru ca sunt de acord cu tine si-mi pare rau ca se intampla astfel de lucruri. Nu-mi place s-o spun, dar suntem inca departe, unii, de respectul datorat celor din jur, de fair-play-ul pe care ni-l datoram unii altora sau nu stim foarte bine ce inseamna deontologia profesionala!

  5. Am învăţat că e bine să nu mai fac nimic 🙂
    Glumesc. Îmi pare rău că a trebuit s-o păţeşti tocmai tu, dar îmi pare bine că învăţăm şi noi să mai căscăm ochii…

  6. Buna seara ! Pot eu sa va lamuresc pe toti, este vorba de o simpla lacuna in comunicare. Nu va impacientati, nimeni nu a vrut sa saboteze pe nimeni. Intrebarile au fost lansate de o jurnalista, iar doamna care era intervievata a solicitat sfatul celorlalti din echipa, din organizatorii evenimentului privitor la ie. Toata lumea s- a bucurat nevoie mare ca exista interes jurnalistic si a fost produs materialul asa-zis „brut”.

    Cu privire la acest material (practic, raspunsul stufos la cateva intrebari destul de scurte, si noi avem screenshoturi si e-mailuri care pot demonstra aceasta) nu s- a stiut ca trebuia oferit in exlcusivitate. Intelegeti? Nu s- a stiut, pur si simplu! De acum inainte, cand doriti exclusivitate, MENTIONATI ca doriti exclusivitate. Ne bucuram si mai tare si va punem la dispozitie toate materialele dorite.

    Nimeni nu a stiut, repet, ca trebuia sa ajunga intr-un singur loc. De aceea el, materialul, a fost trimis si la webmaster-ul siteului diasporaprogresista.eu pentru a fi publicat. Nu s- a facut nici macar specificatia CAND sa fie publicat, deoarece si webmasterul e un simplu voluntar (ca noi toti) si nimeni nu-i impune nimic, toti oamenii lucreaza cand pot. S- a intamplat sa aiba webmasterul timp i- a dat drumul, poate mai devreme decat mai tarziu.

    Dar de aici pana la sabotare…. va rog frumos! Nu este cazul! Pentru a clarifica, materialul publicat este o productie INTERNA in proportie de 95% si ne cerem scuze pentru neintelegere si pentru supararea creata.

    Va asigur, inca o data, ca privarea de exclusivitate s- a petrecut neintentionat. Iar aluziile amenintatoare cu privire la avocati mi se par absolut disproportionate si ne-la-locul lor.

    Va doresc un weekend placut

    Cu prietenie

    Dr Mihaela Meresi
    Membra Fondatoare a Diasporei Progresiste – Romanian Open Society Abroad (DP-ROSA)

  7. Draga Mihaela,
    Nu sunt responsabila pentru comentariile cititorilor mei. Sunt responsabila pentru ce am scris si cred ca am inceput cu mentiunea ca aceasta postare nu reprezinta o acuzatie, ci pur si simplu intentia mea de a explica niste lucruri. Daca cititi articolul, nu e scris nici cu ura, nici cu patos, ci, zic eu, la rece in incercarea de a fi o postare „scoala”. Pana la urma, si urmasii nostri trebuie sa invete de undeva…
    Nu am acuzat, am expus variantele – ce ar fi fost daca. Drept dovada ca tot am reusit sa scriu ceva despre eveniment. Pana la urma, in afara de doua ore de munca, nu am pierdut nimic altceva. Sunt sanatoasa si pot lua oricate alte interviuri…
    Ca regula, Google penalizeaza la pange rank copy – paste-ul. Iar in mailul meu catre Mona am specificat ca unele intrebari pot fi reformulate, ca o parte din materialul vostru brut ar putea fi transformat etc. Nu va impacientati, eu personal nu am acuzat pe nimeni de nimic, chiar am mentionat ca stiu ca gestul nu a fost facut cu intentie.
    Cat despre materialul brut care „apartine” cuiva, imi permit sa-l parafrazez pe Liviu Antonesei care mi-a spus personal ca ce e spus in spatiul public este bun spus si ca poate fi folosit de oricine. 🙂

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s