Superficialitati profunde

Saptamana asta ma simt la fel de profunda ca si un peste inecat. Sau ca un diavol in flacari… Cred ca mi-am epuizat stocul de profunzimi saptamana trecuta cand scriam despre moarte si iubire si saptamana asta am ramas sa ma dau cu fundul de pamant ca un plod plangacios si razgaiat si sa scot spre publicare poze cu 69, retete si alte cele in care nu s-ar putea afunda nici macar cineva cu platfus la creier.

In fine, ce sa-i faci, asta-i viata. Mai vin si perioade de genul asta. Nu va mai spun ca e din lipsa de timp, ca oricum e redundanta informatia si incepe sa sune a Niculita Minciuna… Tip de un an de zile ca nu am timp, dar tot imi mai trec in agenda activitati in plus. Ca doar ce imi trebuia mie sedinta de shooting profesionist?! M-a mancat in fund ca pe maimuta sa ma las machiata si sa stau frumos in poza… Iar apoi sa schimb cu mandrie poze vechi de acu’ 6 ani cu cele actuale si sa-mi atrag critici laude. Adica chiar mi s-a sugerat sa revin la cea veche ca cica e mai sexy si da mai bine pe Facebook, de parca eu am iesit la agatat pe acolo… Alooooo, amantii nu se gasesc pe Facebook ca nu ai cum sa le verifici „experienta”!

Apropo de alte superficialitati, de data asta trecem la expati romani. Pana in urma cu vreo jumatate de ani puteam sa imi numar pe degetele de la ambele maini cunostintele romanesti pe care le aveam prin Belgia. Ei, situatia tinde sa se schimbe vertiginos si incep sa simt cum mi se confirma parerea nefondata ca avem tendinta sa stam ciorchine pe nationalitati. Mai ca ma gandesc sa ma fac caracatita cu degete ca sa raman la varianta cu „pot sa-mi numar cunostintele pe degetele de la toate membrele”, numai stiu ca nu ar fi de ajuns. Dar sa ma explic, ca iar bat apa in piua si usturoiul ramane nemancat. Am gasit in Bruxelles persoane pe care le-am intalnit o data in toata viata mea in Romania si se dovedeste ca mai sunt si prieteni de ai prietenilor mei. Oameni care in Romania nu ar fi avut nici in clin nici in maneca, aici se gasesc de zici ca au magneti sub fund!

Daca tot vorbim despre oameni (bine, eu vorbesc, ca voi deja ati spalat putina!), sa va povestesc de prietenul meu care are parte numai de coincidente si motive. No, acuma in functie de crezul fiecaruia, unii oameni mai sunt convinsi si ca fiece chestie se intampla cu un motiv – adica l-am intalnit pe X pentru ca la un moment dat ori eu voi avea nevoie de el, ori el de mine. De obicei, stim asta si atat. Nu stam sa analizam fiecare caz in parte… Numai ca acest prieten al meu are un talent deosebit de a gasi cauze ale efectelor chiar si acolo unde un om profund ca mine trece ca gasca prin apa. De exemplu (citat!): „Ma intrebam de ce trece tramvaiul y prin fata casei mele, ca de un an nu am avut nevoie niciodata de el. Uite acum mi-am dat seama – te-am cunoscut pe tine si ma lasa fix in fata casei tale.” Serios ca era sa pic din fotoliu… Desi e cam greu la ce fotolii cufundacioase am. In viata mea nu m-as fi gandit la asta. Adica tramul trece pe unde vrea muschiul municipalitatii. Chiar i-am replicat ca la un momend dat va fi atat de ocupat sa gaseasca cauza vietii incat va uita sa mai si traiasca. Si parca soarta isi pune in cap sa-l dea peste cap. Dar nu va spun mai multe ca deja e secret profesional. 😀 Daca imi da acceptul, va povestesc si cum a ajuns sa intalneasca in capatul alalalt al tarii pe cineva, care s-a dovedit a fi „the roomate” al altui prieten. Sper ca isi da seama ca pe mine m-a cunoscut pentru ca trebuia sa-i spele careva rufele in public…

Amu fug sa scarpin porcusorii pe spate, sa imi curat dintii ca un detartraj costa 60 de euro in Belgia si sa ma culc ca-i aproape miezul noptii (da, stiu, postarea se va publica maine dimineata!). Revin joi cu… poze!