Cateva scurte

Cum debusolarea cauzata de vizita lui Mr. G nu a trecut inca (adica sunt in urma tare cu postarile si cu alte chestii scriitoricesti), azi va servesc cu cateva scurte, dar, sper eu, amuzante.

Luni statea Mr. G acasa si se plictisea, asa ca le dadu drumul porculanilor prin casa. Intre timp, imi mai trimitea cate un scurt mesaj via Yahoo. La un moment dat am fost informata ca animalele au dat iama in legatura de telina de parca s-ar fi anuntat eradicarea tuturor culturilor in urmatoarele 24 de ore. Nimic neobisnuit. Apoi ca au fost „capcanate” si depozitate in cusca. Iar la vreo 10 minute dupa primesc urmatoarea comunicare: „kirk a adormit cu capul pe o bucata de morcov. spock s-acracit in cusca. e lat.” Ocupata fiind cu chestii tehnice la serviciu (migrari de site-uri si tot tacamul), am citit de la coada si in cruce si am inteles ca Spock s-a racit si e lat. M-am racit si eu instantaneu si au inceput sa-mi treaca o sumedenie de ganduri prin cap repede si de-a valma – de ce nu suna veterinarul, unde o fi numarul serviciului de garda, cum poate fi atat de calm, oare nu ar trebui sa citesc mai bine…

Tot luni am incercat sa cumpar ceva cu cardul de credit via Internet. (Ca sa lamuresc situatia de la inceput, folosesc cardul de credit pentru ca tranzactia se inregistreaza imediat si produsele sunt livrate mai repede.) Primesc mesaj de eroare. Sun la serviciul clienti al magazinului respectiv, imi anuleaza comanda si o iau de la capat. Acelasi mesaj. Mai sun o data, hotarata sa le explic ca nu le merge site-ul. Dar cum tanti vorbea ca teleghidata, accept plata prin virament bancar si imi spun in sinea mea ca sunt cam incompetenti. Mai inspre dupa-amiaza mi se cere sa folosesc cardul de credit penru o alta tranzactie, de data asta in interes de serviciu., si acelasi mesaj discret care spune ca plata nu a putut fi procesata. Hopa! Stai ca o fi ceva cu cardul in sine. Verific contul, in regula… Asa ca marti dimineata sun la compania care a emis cardul. Sunt anuntata foarte frumos ca este blocat din ratiuni de prevenire a fraudelor si ca am primit o scrisoare acasa care sa ma informeze de acest fapt. Sigur nu am primit. Intreb si eu ca proasta cum adica „prevenirea fraudelor”. Si mi se raspunde tot ca proasta ca uite asa, ca sa prevenim fraudele. Stai nitel, tanti si explica-mi – eu fraudez sau altii pot sa-mi fraudeze cardul? Dupa repetarea de cinci ori a intrebarii mi s-a explicat ca probabil datele cardului meu au fost in vreo baza de date ce a fost piratata, asa ca acum e mai sigur sa fie inlocuit. „Tradare, tradare, dar sa stim si noi!”

Am primit un mesaj pe pagina oficiala de Facebook: „Domnisoara Mirona Mitache, uimitor cheful dumneavoastra de-a scrie! Frustrari sau prea multa energie? Plictiseala sau lipsa de dopamina?”. De la cineva care nu-si declina identitatea, biensur. As vrea sa apreciez oficial si public calitatile sale de fin psiholog si degraba datator cu parerea. Nici toata armata de psihologi compusa din mine, Mr. G si toti fostii nostri colegi de an de la facultate nu ar fi reusit sa-mi faca un astfel de profil exact. Ca sa completez descrierea domniei sale, as mai adauga pe langa frustrari, complexe, pe langa prea multa energie, chiar un usor ADHD, pe langa plictiseala, o cantitate imensa de timp liber la dispozitie, si pe langa lipsa de dopamina, si pe aia de serotonina. In sfarsit s-a dezlegat public misterul existentei acestui blog si al celorlalte scrieri ale mele.

Si cam atat, ca acum e timpul sa ma bag la somn. Dar nu inainte de a mai scarmana un pic animalele din dotare. 😛