M-ati dat disparuta sau nici macar nu v-a pasat ca am absentat doua zile?! Ca de obicei, sa stiti ca am avut motive intemeiate: oricat de mare a fost vointa mea de a face blogging live din Franta, vointa racelii a fost si mai mare.
Ca am uitat sa va spun ca de duminica trecuta ma incerca un pui de usturime in gat, dar l-am ignorat cu inversunare. Numai ca dupa 13 ore petrecute in masina vineri, oboseala mi-a slabit organismul tare ca piatra si raceala a inceput sa-si faca de cap. Mai cu perdea, ce-i drept, dar dupa ce i-am dat in cap si cu o petrecere ca la carte sambata noaptea, a fost chiar nesimtita. Mai ales ca inainte de dezmat am ales sa o si scot putin la plimbare prin grote… Iar duminica, desi sinusurile imi alterau simtitor echilibrul, am insistat si persistat in decizia mea de a face catarari pe masive muntoase si sa ma uit la sol de 200m inaltime. Asta cu cataratul trebuie povestita mai in detaliu, dar dupa ce oi face rost si de ceva poze, caci fara a exemplifica cu gratie haul ce se adancea sub cablul pe care faceam echilibristica nu prea se intelege nimic din aventura.
Pana se mai decide raceala sa ma paraseasca, va las cu niste poze, ca sa nu suferiti prea tare. 😛
In incheiere, va reamintesc de concurs. Mai aveti cateva zile. 🙂
Jurnal de Belgia 
ce frumoase pozeleeeee…..
mersi 🙂
mai ca ma bate un gand sa ma fac si io fotograf. :))))
Băi, da ce mamă denaturată ești … Porcii ăia or să se sălbăticească de tot, or să se facă porci mistreți de Guineea, dacă tot îi lași de izbeliște mânată de dorul tău nestins de … ducă ! 👿
Pai sa si stii… Sunt cam bosumflati de fiecare data cand ii readuc acasa. Faza e ca excursiile astea fura planificate de ceva vreme, chiar cu cateva luni inainte sa-i am pe ei…
Oricum, azi dimineata deja revenisem in termini amicali. :))))
Chiar m-am intrebat intr-o dimineata ce o fi cu tine, ca nu ti-am mai vazut articolele pe facebook la prima ora. Umblai hai-hui prin pesteri si pe munti! Astept cu nerabdare explicatiile. Pozele nu sunt suficiente, daca nu le insotesti macar cu cateva cuvinte, sa stim si noi la ce ne uitam.