1 Mai… muncitoresc

(Mda, titlu de cacao, dar alta inspiratie nu m-a inghesuit.)

Nu stiu ce au facut altii de 1 maiul din acest an de gratie 2013, dar eu am muncit… Nu, nu m-au exploatat sefii, ci vecinii, porcusorii, tot felul de institutii si propriul imbold creativ. Dar sa va povestesc, ca sunt convinsa ca nu mai puteti de nerabdare sa aflati cum petrece o romanca in Bruxelles de Ziua Internationala a Muncii. Cred chiar ca nu ati dormit bine azi-noapte de atata grija. Sau de atatia mici ingurgitati, dar nu mai spunem la nimeni.

Asadar, m-am trezit de dimineata dupa ce am facut sfortari supra-omenesti sa dormitez pana aproape de 10. Am iesit din dormitor cu ochii inca carpiti si am avut brusc senzatia ca totusi nu vad bine: la mine in living parca ninsese cu rumegus si fan. Clar ca lumina zilei care ma invada prin geamurile nesterse ca trebuia dat macar cu aspiratorul. Apoi vad si sursa ninsorii si imi amintesc ca trebuie sa fac curat si in dormitorul neoficial al apartamentului.

Cum nu puteam sa intru abrupt in campul muncii, micul dejun parea o idee chiar geniala, iar in drum spre bucatarie am apasat si pe bumbul laptopului. Care „device” a deschis si Messengerul, numai bine cat sa constate Mr. G ca am facut ochi si sa sune. Cum inca nu bootasem Windowsul personal, nu prea am bagat de seama tot ce a impartasit cu mine, adica pe unde are de gand sa se petreaca si cu cine. Mai tin minte doar ca am pus animalurile in fata camerei ca sa se vada cat s-au ingrasat. Dupa discutia asta incetosata (sincer, la prima ora a diminetii mele, nemancata si nebauta, chiar nu prea imi pasa ce gratare o sa manance altii…), am ajuns in sfarsit in bucatarie. Prima data am servit castravetele nerabdatorilor (imi era teama sa nu imi manance urechile), apoi mi-am pregatit si mie cele doua oua care salasluiau prin frigider din timpuri imemorabile. Am pus sa fac si o cafea, dupa ce mi-a trecut dezamagirea provocata de constatarea ca nu mai aveam din cea preferata de mine. Dar buna si aia adusa direct din Columbia… (Nu, nu era o pudra alba!). Si mi-am spus ca trebuie sa fac ceva in timp ce beau cafeaua, asa ca dadui drumul la Harry Potter 3.

Numai ca parca prea erau destule de facut ca sa pot eu sa stau linistita… Si, printre inghitituri de cafea, am lasat animalele libere si am purces la curatarea custii impresionant de mari. Cum operatiunea se face in etape ce necesita o organizare deosebita, am avut timp sa mai bantui si pe Facebook, loc al pirzaniei unde mi-am amintit ca imi facusem o pagina de autor (scriitorul potential din mine se pregateste intens pentru momentul cand i se va parea ca a ajuns faimos) pe care o tineam inca la secret din nu se stie ce motive. Am trimis linkul unui prieten cu simt artistic sa-mi spuna ce parere are despre layout si i-am explicat ca inca nu ma simt pregatita sa-i dau drumul. Dar dupa ce el a spus ca e OK, mi-am dat seama ca nu mai am ce sa astept… Si i-am dat drumul in Nirvana Internetului, asezonata cu cerselile si implorarile de like. (Daca sunteti curiosi, o gasiti aici.) Bineinteles ca a trebuit sa pun si ceva articole pe ea, ca doar nu da lumea like la ceva fara continut…

Apoi am trecut la aspirat, dar nu inainte de a-i convinge pe misunatori ca e timpul sa se intoarca in camera lor. Iar aspiratul e treaba grea la mine, mai ales cand trebuie sa urnesc mobile – am un talent deosebit de a combina piesele astfel incat trebuie rezolvat un adevarat puzzle ca sa poti sa faci curat peste tot. Nu poti trage o canapea daca nu ai urnit o comoda. Dar comoda trebuie si ea mutata intr-un anume sens, ca altfel se ciocneste de altceva. Etc. etc… Oricum, dupa ce am terminat, am tras de o pereche de pantaloni de trening lasati pe undeva prin casa si m-am trezit cu o alta ploaie de rumegus – ramasese pe ei de ultima data cand ii purtasem… Iar in timp ce aspiram, mi-am dat seama ca Soarele tine mortis sa-mi arate exact cata nevoie e sa fac curatenie aprofundata in casa. Dar m-am rezumat la a face doar o lista mentala, ca la liste ma pricep cel mai bine. 😀

Dupa ce am terminat cu locuinta proprie, am trecut la casa scarii. Caci se pare ca vecinii turci au impresia ca ei nu trec pe acolo. O fi avand teleportor si eu nu stiu. Sau intra pe geam. Sau zboara pe matura… Ca de doi ani de cand stau aici nu i-am vazut sa faca curat cu simt de raspundere. Asa ca m-am executat tot eu. Intre timp am cules si ceva papadie, ca sa mai diversificam alimentatia. Apoi m-am apucat de gatit, de scris, de trimis e-mailuri pe la tot felul de institutii care au sa-mi dea cate ceva, de conversatii cu prieteni… Intr-un final, si de Harry Potter 3.

Habar nu am unde s-a dus 1 Mai…