Barcelona – impresii dupa calatorie

De data asta stau pe canapeaua proprie si personala si intentionez sa scriu ce nu am scris duminica seara. Si nici ieri… Ca duminica am fost tare ocupata sa reinstalez animalurile si sa constat cat de razgaiate sunt dupa un week-end departe de severitatea mea proverbiala. Printre altele, au invatat sa sara fara frica din varful vilei. Mai ales Spock, ca era sa ma si bage in boala cand i-am vazut prima tentativa. Dar cand am constatat ca e pe repeat si inca teafar, am inceput sa nu-l mai bag in seama. Iar in seara asta am constatat ca si Kirk face la fel… Iar luni nu am avut timp pentru ca am platit scump absenta de 3 zile si lipsa intentiilor de a raspunde la anumite mailuri si toti romanii cu intrebari despre acte au dat navala.

In fine, sa revenim la impresiile post-Barcelona cu si despre acest oras minunat, un pic mai sedimentate acum. Incepem cu populatia intalnita in cale, din ansamblul careia pareau sa lipseasca aproape cu desavarsire persoanele de culoare neagra sau cele valurite. Cei cativa si cele cateva pe care totusi le-am observat, as putea paria ca erau turisti.

Parca am spus ca am stat intr-un hostel… Experienta a fost si prima de acest gen din viata mea, ca prin tinerete nu prea era obiceiul prin patria muma sa se trimita plozii sa umble brambura cu rucsacul in spate prin Europe. Desi ma asteptam sa fie o harmalaie de nedescris si sa nu pot dormi, a fost exact contrariul – am utilizat patul ca un prunc cate 9 ore pe noapte, cel putin. Si am dat cu nasul de o pleiada intreaga de personaje: de la spanioli veniti cu treburi la oras si dornici doar sa aiba unde pune capul peste noapte la un pret minim, la americani veniti in recunoastere. Mi s-a parut interesant ca unii dintre ei nici macar nu aveau o tinta anume, ci pur si simplu stateau cateva zile intr-un oras, apoi plecau in altul. Si planuiau sa-si ia si ceva joburi sezoniere intre timp ca sa mai faca un ban. Intalnirile astea m-au facut sa-mi spun ca daca voi avea vreun copil, scopul meu nu va fi sa-i asigur viitorul cumparandu-i casa si/sau masina, ci invatandu-l cat de mare-i lumea si sa fie adaptabil.

Mai tineti voi minte cum noi, romanii, reusim sa ne infuriem cand vreun american nu stie care-i capitala tarisoarei noastre mult prea-iubite?! Ei, eu zic sa ne calmam si sa nu o luam personal: am intalnit o englezoaica din nastere, rezidenta in USA care crede ca Bruxelles e in Franta. Si, ca sa fiu sincera, daca ma intrebati pe mine capitalele statelor feerale americane, nu cred ca ghicesc mai mult de cinci… Pana la urma nu toata lumea e as la geografie.

V-am spus ca am fost si la plaja? Nu cred… Deci, am fost si la plaja, ca doar nu era sa las costumul de baie nefolosit. Numai ca batea o brizisoara de mi-au inghetat picioarele asa pitita cum eram intre doua dune de nisip. Ca sa intelegeti situatia pe deplin, eram in bikini si cu hanoracul pe mine… Cand deja am simtit nevoia sa-mi pun si sosete, am decis ca-i momentul sa-mi caut de treaba prin alte parti.

Aseara am fost indemnata, mai cu incruntari din sprancene, sa postez mai repede pozele undeva ca lumea murea de curiozitate sa vada ce-am vazut si eu. Si le-am pus pe toate 230 intr-un album, de mi-a luat vreo ora pana s-au incarcat toate. Pentru cei care nu le-au vazut, link-ul vi-l dau maine cand oi pune si pozele selectionate de mine. Nu de alta, dar multe nu sunt prea clare sau acceptabile. De aia am 230 ca sa pot alege! De pilda, am incercat in van sa pozez o anemona cu un Nemo, ca niciunul nu a vrut sa-si dea acceptul pentru a fi fotografiat. Si am mai constatat ca eu chiar am o pasiune pentru arhitectura. Bine, stiam de ceva vreme (cam de cand am decis sa ma mut in Bruxelles pentru ca imi place arhitectura de aici), dar acum a devenit clar. Si pasiunea asta se transpune in multe poze cu cladiri, strazi, copaci + cladiri. Partea nasoala e ca nu prea intelg cum fac de reusesc sa le surprind in ipostaze de zici ca pica una peste alta. Cand ma uit cu ochiul liber sunt paralele pe lungime, cand ma uit prin aparat, se apropie catre varf. (Nu ma luati cu geometria, ca stiu iexplicatia. 🙂 ) In fine, sper sa nu va ia cu rau de la stomac. Aaa, si imi plac norii si sa pozez cerul…

No, si cam gata, ca daca nu o sa adorm ici sa pe canapea si o sa-mi roada porcusorii nasul.