Impresii calatoare

(Postare scrisa in prima seara in Barcelona.)

V-am spus eu ca sunt calatoare de felul meu, nu?! Nu de alta, dar nici nu am ajuns bine in Barcelona si deja am decis ca urmatoarea destinatie va fi Budapesta. Cred ca ar trebui sa-mi fac un fel de blog low cost despre cum sa calatoresti prin Europa… Aaa, nu blogul trebuie sa fie low cost, ci calatoriile! Pana mi-oi face inca un blog, o sa insir aici cateva impresii ce s-au cristalizat de curand printre circumvolutiuni. In principiu, e vorba despre cum sa te duci sa vizitezi tot felul de locuri pe bani putini.

Prima conditie e sa fii flexibil, sa intelegi ca daca vrei sa vezi locuri noi, sa respiri alt aer, trebuie sa faci si ceva sacrificii. Adica nu poti sa ai pretentia sa stai la 5 stele, daca stii ca ai un buget limitat. In chestia asta cu flexibilitatea intra si scapatul de filosofia precum ca „exista o varsta potrivita” pentru a face ceva si daca ai ratat-o, gata, s-a dus baba cu colacii. Am constatat ca varstele astea potrivite difera mult de la tara la tara si de la cultura la cultura.

Asadar, daca puteti sa va intindeti ca elasticul si sa va dati peste cap mai ceva ca Nadia Comaneci (deci sunteti flexibili), trecem la urmatorul aspect, adica alegerea destinatiei. Si pe tanti destinatie nu o alegeti dupa cum visati voi noaptea sau dupa ce v-ati dori de fapt, ci dupa cum prindeti oferte ultra ieftine la bilete de avion, tren, autobuz, teleportor etc. Si pentru asta, stati pe net si cautati. Cand va mananca in talpi sa plecati undeva, intrati pe site-uri si vedeti incotro e mai ieftin. Aaaa, bineinteles ca trebuie sa cautati bilete pentru cateva luni dupa data la care va aflati in plin foc al pasiunii de a pleca. Dar daca aveti calatoriile in sange, nu vi se va ostoi dorul de duca pana vine randul biletului sa fie folosit.

V-ati luat biletul de transport?! Acum treceti la cazare. Prima chestie pe lista e sa va aduceti aminte de orice potentiala cunostinta pe care ati putea avea-o prin orasul de destinatie. Nu conteaza cat de indepartata e, ca doar nu o sa moara daca va tine o noapte si ii dati si ceva bani pentru dreptul de uzufruct al canapelei si al baii. Daca asta nu merge, cautati un hostel, adica genul ala de „hotel – camin” unde se doarme la comun (fiecare cu patul lui, bineinteles) si care sunt foarte ieftine. Doar aveti nevoie doar de un pat unde sa dormiti… (Va dati seama ca asta nu functioneaza la familiile cu copii mici!)

S-a rezolvat si cu adapostul peste noapte, trecem la bagaj. Mai ales doamnele si domnisoarele ar trebui sa-si calce pe inima, sa-si aduca aminte ca vor sa cunoasca lumea si sa se rezume la un nenorocit de bagaj de mana. In special daca folositi serviciile unei companii aeriene ca sa ajungeti acolo. Credeti-ma, in doua-trei zile nu o sa aveti nevoie nici de placa de par ultra performanta, nici de tonele de machiaj, nici de nu stiu cate perechi de pantofi cu toc. Mergeti sa vizitati un loc, sa-l adulmecati si sa luati contact cu o noua cultura, nu sa va gasiti harem! La mine e si mai dificil, ca o parte din greutatea bagajului e luata din start de Mos Laptop, care nu ramane acasa fara mine si nicio nu plec fara el… Simbioza, nu gluma!

Ca tot am deschis discutia despre incaltaminte, de nelasat acasa sunt adidasi sau tenesii. Dar nu aia de fitze care fac bataturi si in varful capului, ci aia jerpeliti, parca facuti din piele de caprioara, care pot sa va care pe oriunde. Si nu va uitati picioarele acasa, dar luati perechea antrenata pentru haladuit, ca altfel nu are niciun farmec. Sa vezi un oras din metrou nu e tocmai amuzant, cel putin nu din punctul meu de vedere. Ca o mica paranteza nepusa intre paranteze, daca vreodata veti avea ocazia sa bantuiti cu mine, sa va faceti antrenament in prealabil – nu am inregistrat niciodata mai putin de 5 ore de mers fara oprire si hartile si listele cu obiective de vazut sunt ceva orientativ pentru mine. 😀 Le dau o tarcoala, nu prea intru in muzee, trag cateva poze sa am dovada si apoi o iau la bantuit fara tinta pe strazi pe care uneori nici pe harta nu le gasesti.

Asadar, avem transport, cazare, bagaj, incaltaminte + picioare, urmeaza stomacul. Antrenati-l bine, fratilor! Daca locuiti in Romania, stati vreo doua luni prin inima Ardealului ca sa-l faceti sa traiasca cu orice (mancarea aia super delicioasa si super greoaie chiar iti da abilitatea de a manca si cuie dupa fara a pati nimic). Nu uitati, calatoriti cu low budget, deci nu puteti sa mergeti la super restaurante pentru a degusta bunatatile locale! Dar crasme si bodegi mai ieftine se gasesc pe toate gardurile, daca fugiti un pic de zona turistica. Si McDonalds este aproape peste tot. Riscul: sa nu va tihneasca! De aia un stomac antrenat e indispensabil, ca nimeni nu ar vrea crize de diaree sau vomitat prin avion.

Si cam atat, dragilor, ca acum voi fi ocupata sa ma duc sa mai vad cateva locuri de prin acest oras minunat. Daca vreodata voi ajunge sa traiesc din ceea ce scriu/public, cred ca ma voi muta in Barcelona…

LE (de duminica seara, dupa ce am ajuns acasa) Daca v-a placut postarea despre Gheorghita si Vasilica (aia cu vine primavara), votati aici. Eu, Spock si Kirk (cei care au inspirat-o), va multumim anticipat si va pupam.