Noi despre EA

– Hai mai repede! Ca nu stiu cat o sa ne ia sa scriem tot ce avem de spus!

– Kirk, nu mai fi asa impulsiv. Stai sa judecam si sa planificam putin.

– Fricosule! Intotdeauna stai in spatele meu, nu care cumva sa te loveasca ceva. Si, mai ales, intotdeauna abia astepti sa te ia in brate si sa te mangaie. Cand se apropie de tine nici macar nu comentezi!

– Ei, lasa ca si tie iti place… Faci tu scandal, dar imediat te intinzi pe burta si o lasi sa te mangaie pe spate!

– Mda, numai ca eu guit tare si o mai si musc. Trebuie sa inteleaga ca eu o las, nu ca poate sa ma mangaie cand are ea chef.

– Kirk, nu ma lua cu logica ta ca stii ca nu ai nicio sansa in fata mea! Hai mai bine sa dam drumul la laptop si sa scriem, pana nu ne prinde.

– Nu vine inca acasa… Avem timp. Dar putem sa ne uitam la niste filmulete cu Porcusori de Guineea mai intai?! Mai invatam si noi cuvinte noi!

– Bine. Cine incepe primul cu scrisul?! Sau facem ceva comun?

– Comun, mai Spock, ca dupa aia nu mai inteleg umanoizii astia nimic…

 „Dragi cititori,

Noi suntem Spock si Kirk, doi Porcusori de Guineea, si astazi vrem sa va povestim despre bipeda cu care locuim de o luna. Am ajuns in casa ei adusi de alti bipezi, dintre care unul chel ce ne-a controlat indeaproape sa vada daca suntem masculi. Celalalt doar s-a uitat lung la noi de parca ii era teama sa nu il muscam de nas… Maiii, nenea, nu ai tu norocul sa-ti modelam noi nasul si sa ti-l facem mai frumusel!

Despre gazda noastra primul lucru care trebuie mentionat e ca nu are chiar toate doagele pe acasa (parca asa se spune, nu?!). Dar noua ne place de ea, mai ales cand ne da legume proaspete. In general se poarta bine cu noi, exceptand unele momente. De exemplu, m-a scapat in cap (pe mine, Spock). A fost un pic si vin mea, ca ma zbateam ca apucatul sa intru in camera mea si am ratat aterizarea din mainile ei in cusca cu vreo jumatate de centimetru, asa ca am dat cu capul de plasticul roz si apoi am aterizat pe parchet. Dar sunt teafar. Sper sa nu raman cu sechele si sa incep sa seman cu ea… Iar pe mine, Kirk, a incercat sa ma faca sa stau sa-mi taie unghiile. Cu chiu cu vai a reusit sa mi le ciunteasca pe cele de la labele din spate, dar intre timp am zgariat-o cu cele din fata pe tot antebratul. Ca sa tina minte cine e seful!

Cel mai misto e cand ne da drumul prin casa. Noua ne place tare mult sa fugim pe sub mobile, sa roadem picioarele patului, sa ne ascundem in paturica verde etc. Numai ca la un moment dat crede ea ca e timpul sa ne intoarcem la noi in camera si incearca sa ne momeasca cu fan sau mancare sa iesim de pe sub canapele. Ei, ala e momentul cand ne distram cel mai tare: e asa de amuzanta cum se apleaca si se taraie prin casa in incercarile ei disperate de a ne prinde, ca pur si simplu nu stim ce sa facem – sa fugim sau sa stam sa ne holbam la ea. Pana la urma ni se face mila de ea si o lasam sa ne prinda sub calorifer. De ce fix sub calorifer?! Pentru ca trebuie sa se taraie pe sub masa si, dupa ce ne prinde, trebuie sa faca manevre ciudate ca sa ne tina in mana si sa iasa printre scaune, in marsalier, de pe acolo. Hi hi!

Ca sa vedeti cat de ciudata e, va mai spunem ca ne-a facut program cu legume diferite (o mai da in bara uneori, dar se rezolva) si si-a facut tot felul de liste si listute si tabelase. A incercat sa ne convinga sa mancam unele chestii dubioase (rosii, dovlecel, portocala), dar am refuzat cu inversunare. Trebuie sa priceapa ca noua ne place castravetele! Faze din astea a facut si cu ardeii – ne-a bagat sub nas si din cei rosii si galbeni, dar noi vrem doar verde. Doar pentru ca ea are culori pe toti peretii prin casa, nu inseamna ca noua ne plac legumele colorate! Ne cantareste in fiecare saptamana, iar cand stranutam, ne ia repede si ne controleaza prin nas si urechi sa vada daca suntem teferi. In rest, nu prea sta ea pe acasa…

Oricum, casa ei e tare interesanta: colorata, plina de lucruri numai bune de ros. Deocamdata, o luam incetisor sa nu se sperie si sa nu ne mai lase afara, dar abia asteptam sa ne infigem dintii in cartile ei. Avem si un plan de bataie!

Hiiiii, am vazut-o pe geam! Vine! Gata, fugim, sa nu ne prinda!”