Si mana grebla se facu…

Sefii mei sunt oameni buni la suflet. Si in bunatatea lor nemarginita au decis sa-si indulceasca angajatii si clientii acrii cu ciocolata. Asa ca la intrarea in Business Centre troneaza un imens borcan cu bomboane de ciocolata. De obicei e Chokotoff, dar in preajma sarbatorilor de Paste dam din nas ca si Samantha si se transforma brusc si dintr-o data in oua de ciocolata Milka. Ouale astea, inclusiv din alea saltarete prin gura care te fac sa o tii inchisa (cred ca ar trebui sa le incerc si eu 😀 ), sunt tare tentante si cautate – care cum trece pe langa borcan, mai ia vreo cateva.

Pe langa ciocolata, mai nou oferim si dextroza – o chestie energizanta cu un gust mentolat pe care eu nu as mai manca-o nici batuta. Asta oferim tot din … bunatate, adica vrem sa o ajutam pe una din colege sa scape de cele cateva mii de bucati comandate pe post de give away in numele uneia din asociatii si la indemnul expres al membrilor nemti. La cat e de oribila, cu totii vrem sa scapam de ea ca sa trecem la chestii mult mai interesante cum ar fi stickuri USB de 16 Gb. Si, cum suntem tare buni la suflet, mai avem si un suport cu pixuri inscriptionate cu logourile asociatiilor.

Deci, pana acum s-a stabilit ca la intrare, la indemana tuturor si sub ochii mei vigilenti, sad nestingherite urmatoarele chestii: ciocolata, dextroza si pixuri. Noi pixuri nu prea ne furam singuri ca avem cu miile, deci nu avem nici un interes. Dextroza nici atata, ca am gustat-o cu totii si apoi aveam cu totii niste fete acre de nici toata ciocolata din borcan nu ne-ar fi indulcit. Noroc ca suntem dulci de la natura, dar sa pastram secretul… Mai bagam mana in bolul cu ciocolata, dar pana la urma noi il platim, deci nimic nelalocul lui. La fel si clientii, dar ei platesc chirie.

Si acum probabil va intrebati de ce mama naibii am batut campii juma’ de pagina despre ciocolata, dextroza si pixuri numai ca sa va spun ca nu e nicio problema cu ele. Pai pentru ca este! Ca mai avem si vizitatori. Iar in cazul asta nu ma mai leg de nu stiu ce director de corporatia lu’ peste care nu mai stie pe unde a intrat ca sa si iasa, ci de factorul postal, soferii de taxi, alti baieti care livreaza diverse. Toti astia au asa o impresia ca pixurile si ciocolata au fost facute si puse acolo special pentru ei si pentru familia lor. Si inca se uita candid in ochii mei si imi explica ca iau ciocolata pentru copii. Este unul mai ales care cred ca deja si-a facut urmasii diabetici la cata ciocolata a luat pentru ei. mai amuzant e cand imi explica ca si pixurile sunt tot pentru copii…

Ieri, de pilda, a venit unul sa ridice un colet. Si s-a proptit de biroul meu cerand un pix, desi era cu cele expuse sub nas. Pana sa apuc sa-i raspund eu (pe ala cu care scriu eu nu i l-as fi dat nau metar uat), i-au cazut ochii cu zgomot pe suportul cu pixuri de luat si dat. Si a luat nu unul, ci 3 – din fiecare cate unul! Ca doar el e un mare intelectual si scrie la 10 maini in acelasi timp. Pana sa-i semnez eu borderoul, i-au picat ochii la fel de zgomotos pe borcanul cu ciocolata. Bine ca nu a si salivat. Ei, si mana grebla se facu! Cred ca a luat cel putin vreo 10 oua de ciocolata. Iar apoi a incercat si dextroza. Mai ca imi venea sa-i propun sa-mi lase ouale si sa ia doar dextroza. Abia cand a plecat omuletul am inteles de ce a luat trei pixuri… Avand in vedere ca a iesit pe usa cu o sacosa cu dosarele pe care trebuia sa le care undeva, telefonul, chitanta, bomboanele, dextroza si pixurile, il suspectez ca era o caracatita camuflata si ca el chiar era in stare sa scrie la 10 maini!

Dupa intamplarea asta, m-am gandit ca as putea sa fiu si eu buna… la suflet si sa pun de-acuma cate-o legatura de ceapa sau patrunjel (stai, ca asta-i cam greu de gasit in Belgia…) in loc de ciocolata. Nu care cumva sa faca vreun plod diabet…