Eu si simturile mele

Iar a cazut pe mine sa propun tema pentru Blog Power, de data asta editia cu numarul 60. Si cum nu imi sta in fire sa propun teme simple, ia uitati ce mi-a puiat mintea: Cele cinci simturi (auditiv, vizual, olfactiv, gustativ, tactil) – Care din cele cinci simturi va reprezinta cel mai bine ca persoana? – Daca viata v-ar fi in pericol si ati fi obligati sa alegeti sa pierdeti patru din cele cinci simturi, pe care l-ati pastra? – Daca ati putea sa va imbunatatiti semnificativ unul din simturi, care ar fi acesta? Daca tot am dat omenirii asemenea idei crete, ma simt obligata sa ma desfasor si eu. 🙂

Inca de pe vremea cand cica studiam psihologia am aflat ca oamenii se impart in categorii (mare placere avem si noi sa tot categorisim!) in functie de multe lucruri care ii caracterizeaza, printre care si simturile dominante. In principiu vorbim de 5 simturi care ne ghideaza viata si nu le mai enumar ca sunt in primul paragraf. 😀 Si, in functie de care din acestea e mai pregnant in cazul fiecaruia din noi, putem fi auditivi, vizuali, olfactivi, gustativi, tactili…

De departe eu sunt o vizuala. Dar cred ca oricine rasfoieste putin blogul asta isi poate da seama, la ce culori a pus nebuna pe peretii din casa. Si nu se reduce numai la asta… Daca vad dezordine in casa, ma deranjeaza. Nu sunt pe deplin impacata daca traiesc in locuri in care arhitectura nu ma multumeste. Etc. Si ce-i mai grav e ca tind sa sa ma uit urat la oamenii care nu-mi plac din punct de vedere fizic. Dar doar tind, caci pana la urma am si ratiune pe langa simturi. 🙂 Ca sa completez imaginea, vad foarte bine chiar si la departare, desi sunt o babatie de-acuma si cititul intra tot in categoria placerilor vizuale.

In ordine, urmeaza auzul. Ma deranjeaza zgomotele fara rost, nu suport sunetele inalte… Cu mirosul si gustul nu prea am ce sa povestesc – le am , dar nu sunt impresionante. Nu fac prea mare deosebire intre tipurile de vin, bere (nu punem la socoteala Guinness si Pink Killer, dar spre exemplu toate berile albe mi se par la fel), sau alea de branza. De ciocolata ce sa mai vorbim – toata aia cu lapte e la fel! Mda, buna tara mi-am mai ales ca sa emigrez. Tocmai de aia condimentez mancarea din ochi si nu gust niciodata inainte sa fie gata.

Dar codasul codasilor in cazul meu e simtul tactil. Pipaitul oricarui lucru (unde va duce mintea?!) nu ma impresioneaza, ba chiar ma lasa rece as putea spune. Cred ca doar un anume tip de bumbac ma impresioneaza, in rest nimic… Mda, fac diferenta intre o suprafata cu asperitati si una fara, fiti fara grija!

Vorbind despre simturi, saptamana trecuta la munca unul din colegii ne intreba strategic daca ar trebui sa alegem sa ramanem dar cu un simt, pe care l-am dori. In primul rand, mi se pare infricosator numai gandul ca voi ajunge intr-o astfel de situatie. Dar daca totusi… as alege vazul. Nu cred ca as putea trai fara sa vad culori si nu sunt sigura ca amintirile ar fi atat de puternice incat sa mi le recreez singura mental. Si mintea mea merge mai departe si se intreaba daca ar ramane fara gust si fara miros, daca as manca mai putin. 😀 Gand pervers!

Daca ar fi sa imi amplific unul din simturi, sa il imbunatatesc, de departe l-as alege pe cel tactil. Nu de alta, dar as vrea sa simt si eu ceva cand pipai orice! (Puteti sa va lasati mintea sa zburde libera!)

Si asa, ca o incheiere mai lunga, tin minte ca l-am intrebat pe colegul meu (ala mentionat mai sus) ce crede ca e mai rau: sa ai un simt si sa il pierzi complet undeva pe parcursul vietii sau sa nu il ai deloc? Stiu pe cineva care a trecut prin prima situatie si am tot respectul pentru el si pentru felul in care isi traieste viata. Si cunosc si oameni care se regasesc in a doua situatie. Dar nu cred ca cineva poate sa raspunda cu adevarat la intrebarea de mai sus…

Au mai scris pe aceasta tema: Lotus, Denisa, Liviu Bimbea.

LE: ce articol anost am mai scris si eu!