Stiu ca am promis sa nu mai beau, stiu ca am promis sa nu mai pierd noptile, dar fortele cosmice sunt mai puternice ca mine! Atat de puternice incat daca aud ca vreunul din cunoscutii mei nu stie unde e Delirium, simt nevoia sa il initiez…
Si fix asta planuiam sa fac sambata seara – o bere nevinovata cu CL (sa-i spunem asa…). Numai ca de joi de cand am planuit noi asta si pana sambata, am inceput sa ne simtim vinovati ca nu dedicam mai mult timp culturii si ne-am decis sa trecem si pe la muzee inainte, ca era Museum Night Fever (adica cu echivalentul unui bilet de intrare, intre orele 19 si 01 poti vizita atatea muzee cat te tin picioarele). Am inceput eroic pe la 17.30 cu o cafea si apoi dai si lupta – Autoworld, Coudenberg si Muzeul Stiintelor Naturale.
Din fericire pentru noi, am inteles ulterior de la altii mai putin fericiti, nu am mai prins bilete la afterparty. Mai bine, caci ne-am aciuat in Delirium. Si de la „plecam in jur de 1 cu ultimul metrou”, am ajuns sa iesim din bar pe la 4 ca incepusera sa mature. Dar nu am suferit tare pentru ca am gasit un Irish Pub primitor. Asa ca m-am intors acasa cu primul metrou…
Dar, sa lasam pozele sa vorbeasca. Nu va mai plictisesc cu Autoworld, trec direct la monstruletii din vechiul palat bruxellez (am uitat sa va spun ca muzeele participante au organizat tot felul de spectacole interactive etc.).
La Muzeul Stiintelor Naturale cele mai interesante exponate sunt de departe dinozaurii. Eu, adica autoarea blogului, si fotograful ne cerem scuze pentru aparitiile neasteptate ale unei dinozaurite cu pulover albastru, dar nu reuseam nici cum sa o dam la o pate din cadru. 😀
In incheiere, multumim in mod deosebit fotografului. 🙂
Jurnal de Belgia 
„Dinozariuca” in albastru e cam blurata, altfel foarte expresiva pentru o specie disparuta 😀
mai, s-a speriat si aparatul. dapai fotograful… fugea mancand pamantul! :)))
Mijto ideea. Nu mi-a trecut niciodată prin cap să torn în mine tătă noaptea, folosind drept scuză un bilet de intrare și câteva fotografii … 👿
Nu ziceai tu ceva de marii scriitori care au fost majoritatea alcoolici??? Ie-te cum te-am prins!!! :)))
aaa, deci tra sa ma fac mare scriitor! oricum, dupa tati standardele – alcoolica nu sunt. :))))
vezi cum te invat eu numai de bine?!
Foarte tare..Si eu profit mereu de Noapte Muzeelor..Abia astept sa vina anul asta sa dau iama prin ele 🙂
have fun!
M-am uitat aseara cu baietii mei la poza ta de pe facebook, intrebandu-ne la ce muzeu te-ai pozat cu dinozaurii. Cand putem veni si noi in vizita? :))
Legat de scriitori si bautura: nu dai semne ca ai avea ceva grav la cap, asa ca antrenamentul asta iti va prinde bine atunci cand vei incepe sa scrii cartea. :))
Mai, nu eu m-am pozat cu dinozaurii, ci ei cu mine. :)))
Adevarul e ca iti sta bine de gat cu statuia aia albastra, sau ce-o mai fi… Va potriviti, ca sa zic asa!
multumesc. 😀 ma gandeam sa il iau de barbat! 😉
Oare sa fie semnificativa diferenta de tinuta vestimentara la trecerea – pe parcursul aceleiasi nopti – de la un muzeu la altul? 😛 😆 (No ofence intended, just kidding and teasing you…)
Mr. G: Nu-mi dau seama daca „statuia albastra” in cauza este purtata pe post de brosa, SAU de pandantiv? (ca ac de cravata nu-mi pare a fi)
Pai am dat geaca jos intre timp. :)))
P.S. Cu vreo patru decenii in urma am vizitat (in Bucuresti) „fostul” Muzeu de Istorie (pe vremea aceea devenit Muzeul Nicolae Ceausescu) – ceea ce mi-a „mancat” o BUNA jum’ate de zi.
Intrucat nu treceam prin capitala chiar in fiecare an (si in multe dintre ocazii eram CHIAR „in trecere”, asteptand doar „sa schimb trenul”, deci nu aveam timp de vizitari) m-am straduit sa fiu cat mai atent si sa absorb cat mai multe informatii (si AVEAM ce sa absorb: erau expuse o multitudine de splendori mai mult sau mai putin miniaturale provenite din toata lumea, primite (probabil drept „protocol”) din diferite tari (care de care mai exotice) vizitate de EL – incepand cu tari africane si sud-est asiatice si terminand cu tari latino-americane, trecand (spre ex) prin insulele Polineziei).
Ceea ce pot sa afirm cu mana pe inima este ca in prima sala am studiat in amanunt pe toate partile fiecare exponat (consumand probabil doar pt acea sala intre un sfert si o jumatate de ora, daca nu mai mult), pe la jumatatea vizitei treceam (incet dar fara sa ma mai opresc) prin mijlocul fiecarei sali, intorcand capul in toate partile si straduindu-ma ca pe parcursul celor cateva minute privirea sa nu-mi „scape” (macar privind dintr-o singura directie, macar „din fuga”) vreun exponat, iar ultimele sali le-am parcurs „in viteza”, abia aruncand cate o privire fugitiva vreunui exponat care (cine stie prin ce) imi atragea momentan atentia, caci abia asteptam sa ajung afara: imi fusese depasita capacitatea de absorbtie / memorare – eram ametit si nu mai eram in stare sa ma concentrez.
In acest context: trei muzee intr-o noapte (si inca doar pe parcursul a catorva (putine) ore)? Hm!…
Le-am mai vazut. Pe toate! 🙂