Era o vreme cand credeam ca suntem unici, ca fiecare dintre noi are ceva ce ceilalti nu au. Inca mai cred, dar nu mai sunt convinsa ca suntem chiar atat de unici. Da, e adevarat, bagajul genetic si backgroundul ne fac diferiti. Dar nu originali! Si cam asta vreau sa spun de fapt: ca suntem unici, dar nu originali.
Cum am ajuns la concluzia asta?! Citind, ascultand muzica, vorbind cu alti oameni. Am ajuns sa vad ca nimic din ce simt nu e nou sub Soare, ca nimic din ce scriu nu e cu adevarat original. Ce simt au mai simtit si altii, ce vad au mai vazut si altii, ce traiesc eu au mai trait si altii. E de ajuns sa dai o tura pe Youtube si apoi sa cauti versurile melodiilor mai… profunde (nu ma refer la Aqua – Barbie Girl, de exemplu) si constati ca unii au exprimat inaintea ta in cuvinte geniale ce simti tu.
Iar apoi te intrebi daca nu ar fi mai usor sa ii gasesti pe oamenii aia, sa ii intrebi cum au supravietuit, cum au mers mai departe, cum au pastrat momentul, cum au visat fericirea. Si iti amintesti ca geniul pustiu al lui Jim Morrison s-a sfarsit prea repede ingropat in droguri, de exemplu. Dar na, poate chiar spusese tot si ramasese nimic din el. Sau iti aduci aminte de H.G. Wells… El parca nu a sfarsit asa de rau. Mda, parca scriitorii nu sfarsesc sfarsiti sub povara geniului lor.
Si apoi iti amintesti ca ai vrea sa fii ceva, poate chiar scriitor. Si te uiti in jur, cu ochii mari si goi la toate cartile pe care le ai in biblioteca. Si parca iti dai seama ca s-a spus tot ce se putea spune in mii de forme si cuvinte si te intrebi ce rost mai are sa o iei de la capat si tu. Pamflete s-au mai scris, SF-uri la fel. Ce poti face tu sa fii original?!
Apoi iesi din casa, te intalnesti cu alti oameni. Vezi copii si iti dai seama ca nu esti singurul fericit pur si simplu. Vezi indragostiti si realizezi ca nu esti singurul cu fluturi in stomac. Intalnesti abandonati si te izbeste ca nu esti singurul trist din lume. Si incepi sa te intrebi cu ce esti diferit… Cu nimic si cu totul! Caci ti se pare ca nimeni nu simte si nu traieste cum o faci tu. Si asta ne face unici, macar in mintea noastra.
Pana la urma ce inseamna originalitate?! Si unde incepe si unde se termina?!
P.S. Sa aveti o primavara frumoasa!
Jurnal de Belgia 
Se spune ca nimic nu e nou sub soare. O fi vreun dram de adevar aici. Dar efortul de a descoperi ceva nou de simtit, de spus, de facut, face si el parte din creatie, oricare ar fi ea.
Eu cred in continuare ca toti suntem originali..Cum gandim, cum ne comportam denota originalitate…Dar sa stii ca si Barbie Girle are un mesaj de transmis :))
Nici macar cu acest articol nu esti originala, desi nu imi pot dovedi spusele. Cat timp am zacut cu febra in pat, m-am tot gandit ce ar mai fi de spus nou pe pamant, despre ce ar putea scrie un om, astfel incat sa aduca miros de proaspat si sa ofere ceea ce altii nu au mai oferit. :))
Păi e logic să se întâmple aşa. Şi totul pleacă de la veşnica noastră nemulţumire faţă de ceea ce suntem şi ceea ce facem. Şi atunci căutăm modele pe care, la fel de logic, încercăm să le copiem pentru că : a) au bani mai mulţi ; be) au maşină mai bengoasă; 3. Gagica lor are fundul mai bombat, sau, măcar 4). le stă părul mai bine. 👿
Originialitatea cred că începe din momentul câd ai curajul să fii tu însuţi, nu dar o copie, un remake.
Fiecare dintre noi este original IN OCHII SAI (bineinteles, cei care nu isi propun sa copieze pe cineva sperand ca si soarta respectivului li se va copia lor).
Altfel, la modul obiectiv… CUI sa-i pese de faptul ca ‘j’de mii de necunoscuti pana la el or fi patit si simtit si facut si spus taman la fel ca el, daca el nu afla (concret) despre acest lucru, ci doar banuieste? (Nu face ceva original original nici macar cel care-si pune juvatul de gat din disperare ca nu-i original…)
Tragedia ‘a mare este acolo unde intr-adevar zace spirit creator si har nedomolit, si individul constata ca inspiratia lui a mai fost prezentata inaintea lui si de altii, cam in acelasi fel in care se pregatea el s-o faca… (ACOLO originalitatea este intr-adevar absolut necesara – indiferent daca gandesti profund, sau scrii / compui, sau pictezi / sculptezi, sau iti vine ideea sa domesticesti primul caine / cal / gaina, sau „inventezi” focul sau roata, sau descoperi vaccinul sau dinamita sau penicilina. In toate aceste situatii, daca nu esti tu primul care a facut-o…)