Va mai amintiti postarea de ieri?! Si va intrebam eu care-i spilul. Si am primit raspunsuri… pe blog, pe mail, prin viu grai, whatever. Asa ca acum ma simt nevoita sa raspund si eu raspunsurilor voastre. 😀 Puneti-va centurile de siguranta, luati-va o cafea tare, urmeaza critica ratiunii pure in varianta pur moderna, critica si rationala. Dar nu foarte lung, ca e totusi sambata si nu vreau sa omor cu premeditare vreun neuron.
Asadar, prima constatare e ca, cu putine exceptii, sunteti un pic mai romantici ca o ceapa degerata. :))))) Si eu care credeam despre mine ca nu sunt romantica… Ca sa lamurim aspectul de la bun inceput, chiar era un fel de scrisoare de dragoste. Bazata pe un sambure de real (ca orice scriere, de altfel), dar care nu s-a intamplat asisderea. Asa ca asocieri cu laptop, ceas, telefon nu imi spun decat ca fiecare vede ce are nevoie sa vada. Ceea ce ma face sa va multumesc, caci presupune ca textul meu a patruns cumva in sufletul vostru.
Mai apoi, doar pentru ca e publicat de mine, la mine pe blog, si mai mult, e scris de mine, nu inseamna ca eu sunt protagonista. Nu inseamna nici ca nu sunt, dar parca anuntasem din capul locului ca e fictiune. 😀 Oricum, ma bucur ca ma luati atat de in serios incat sa ma credeti tot ce va povestesc.
Asa, inainte de a va da raspunsul, as mai vrea sa mai comentez niste comentarii. Cotos spunea: „E vorba de vreun actor? Ca nu cred ca vb asa de cv barbat din viata ta.”. Si ma uimeste… De ce nu ar fi putut fi vorba despre un barbat din viata mea?! Sau despre o femeie din viata unui prieten?! Sau despre un alt barbat din viata altei prietene?! Pare atat de… rupt de realitate sentimentul descris?! Anyway, o sa-i raspund pe aceasta cale cu ce vrea sa auda. 😀 „Nu e chiar vorba de un actor, ci de Damon Salvatore. Stii, vampirul ala sexos?! Ca doar de aia vorbeam de eternitate… Ca vorbeam de vampiri…”. Multumit?! 😉 Si acum ce nu vrei sa auzi – e real, e bazata pe un sentiment real. Nu conteaza al cui e, dar e real. 🙂
No, si sa nu va mai fierb in suc propriu… Si totusi, inainte, as vrea sa precizez ca primul care s-a gandit ca totusi ar putea fi si un mascul cel care expune a fost un prieten care mi-a expus prin viu grai opinia lui. El vazuse o schimbare permanenta de roluri – ba era ea care vorbea, ba era el. Interesanta opinie, iar fix in acest moment ma gandesc sa incerc un text si asa.
Apoi a urmat Taraboste, care a crezut ca e vorba de un el. Bine sesizat, dar e doar jumatate din ce as fi vrut eu sa observati. 🙂 Tadadam! Pai daca cititi cu atentie, nu exista nici macar un cuvant in toata postarea care sa denote sexul celui care povesteste si/sau a celui care doarme. Ar putea fi la fel de bine el, ar putea fi la fel de bine ea.
Si ca nu care cumva sa va speriati ca m-am romanticizat de tot, va las cu o melodie, ceva versuri din ea si traducerea lor.
Spicuim din versuri (alea doua care ma inspira cel mai tare in acest moment):
I’ll seek you out
Flay you alive
Te voi cauta si te voi jupui de viu
Romantic, ha?!
Jurnal de Belgia 
Ce bine ca m-am abtinut de la datul cu parerea ieri …:)
Esti prea subtila pentru mine, belgianca draga! Poi eu sunt fumeie serioasa, nu ma uit la filme cu vampiri. Sunt si sensibila, nu pot citi carti in care fete tinere si frumoase sunt muscate de gatul alb, fragil… :))
Iar de sexosul Damon Salvatore cred ca tot la tine am auzit… :))
maiiii, era o gluma cu bampirul. 🙂
spilul e ala cu cuvintele care nu spun cine despre cine vorbeste. 🙂
Poi asta am remarcat ieri, dupa ce m-ai trimis sa vad raspunsul pe care i l-ai dat lui Taraboste. 😛
Da’ acu’, ca m-ai facut sa il caut pe bampirul nostru, pot spune ca are ochi frumosi, de cuceritor. :))
io i-am explicat husbandului – am un short list cu ochi atasati de trupuri sexoase, foarte greu de presupus ca ii voi intalni pe viu in viata asta. dar daca imi iese vreunul in fata si imi face vreo propunere indecenta, ala-i!!! :))))
Deci e un actor..Asta vroiam sa citesc :))
nu-i, ma, dar ce nu fac eu sa-mi tin cititorii fericiti.
Ian rules!!!!