Chestii, trestii... · Jurnal de Belgia

Exactitatea unei adrese exacte

Cum m-am ratacit eu vinerea trecuta nu v-am povestit in detaliu, dar e prea rusinos chiar si pentru mine, asa ca o sa tin ascunsa toata chestia. In schimb cum altii au probleme cu adresele, nu ma pot abtine sa nu va povestesc. 🙂 Trei, patru cazuri diferite…

Cazul 1 (luni) – cea care a dat indicatiile este o femeie, asa ca am iertat-o deja. 😀

Incepem cu poza, ca sa am material didactic.

harta 1

Asadar, trebuia sa fac o vizita cuiva care locuieste fix in punctul C. Intreb de adresa exacta, caci lamuriri de genul „iesi la gura de metrou x, faci 3 matanii, doi pasi la dreapta, te intalnesti cu o pisica neagra etc” mi se par ambiguue tare, mai ales ca busolele interne difera. Asa ca Sfantul Google Maps ar trebui sa isi faca treaba… No, si in loc de adresa exacta, ce primesc?! Un nume de strada. Mai intreb o data, mi se explica ca ii super usor de gasit, ca e primul bloc foarte inalt de pe strada.

Si acum sa va spun ce s-a intamplat. Apropo, dunga portocalie reprezinta strada al carei nume mi-a fost oferit. Normal ca cine mi-a dat indicatiile, mi le-a dat din punctul ei de vedere, adica iesind de la gura de metrou marcata cu B, de unde cred si eu ca o fi primul bloc inalt. Numai ca nu toata lumea iese de sub pamant fix pe acolo. 🙂 Eu am ales alt mijloc de transport si m-am dat jos acolo unde e sageata verde. Am luat-o drept inainte ca rusii, am gasit strada portocalie relativ usor si din intersectia de pe Simon Bolivar am facut dreapta, ca se vedeau cateva blocuri inalte.

Dupa cum sa vede cu ochiul liber, o luasem pe aratura. Dupa discutii la telefon, invartit in jurul cozii si identificari gresite de cladiri, am reusit sa ajung la locul faptei insotita de gazda care m-a recuperat din strada de pe undeva. Pana sa ajung in punctul C, mi-am tot exprimat eu nedumeririle legat de faptul ca acea cladire nu are un numar si ea ca toate cladirile ce se respecta. Dar, suuuurprizaaa, cand intru in cladire si arunc un ochi la plicurile insirate pe acolo, constat ca adresa era ceva de genul „Quai de …, nr. x”. Hopa! Stai ca nici macar nu era strada care mi s-a comunicat…

No, si gazda mea ma intreaba candid: dar daca iti dadeam adresa asta, o gaseai tu?! Eu sigur nu, ca a uitat mama sa ma doteze la nastere cu hartile actualizate ale principalelor capitale europene, mai ales ca trebuiau platite ulterior si actualizari de soft, dar Google Maps e pe gratis! (Draga mea prietena, te rog nu te supara pentru expunere, dar e antologica faza si ma gandeam ca merita povestita. )

Cazul 2 (marti) – de data asta de la un mascul citire. De fapt, socant, urmatoarele 3 sunt numai cu masculi in rolul principal.

harta 2Trebuia sa imi aduca cineva niste hartoage, asa ca i-am dat drept punct de intalnire statia de metrou marcata cu verde, loc unde ne-am mai vazut de vreo cateva ori. Dar ma suna si imi spune ca vine cu masina si sa-i dau o adresa exacta sa o puna in GPS. Ma execut, i-o dau pe aia de la birou, adica punctul marcat cu portocaliu si ii spun „ne vedem in fata”. In gandul meu, rationamentul a fost simplu: i-am dat adresa, i-am zis ca ne vedem in fata, deci clar vine la scara. Si se face ora, si primesc apelul si ies in strada. Ia omul de unde nu-i!

Sun: „unde esti?!”. Pai era la statia de metrou. Ce cauta acolo?! Ca i-a iesit in cale si a oprit direct acolo. Oau, traiasca Mafalda care m-a puiat ca altfel nu stiu cum as fi bagat de seama ca nu era in fata ochilor mei. Dar, si mai si, e ca ajung intr-un gafait acolo si nu-l vad pe om. El era bine ascuns dupa o masina mare, asa incat sa nu-l vada nici pasarea maiastra! Din nou, ce bine ca sunt, ce bine ca esti! De mentionat ca statia de metrou nici macar nu e pe aceeasi strada (ca denumire) cu biroul meu…

Cazul 3 (miercuri)

Pentru a treia situatie nu ma mai obosesc sa pun harta. Sa spunem doar ca miercuri trebuia sa ma intalnesc cu un tip ce-i programator pe la Apple. Chiar un fel de team leader. Si de la astia ma astept si eu la mai multa logica… Dar… Eu: „OK, see you in the City Centre, we’ll talk about the exact spot.” El suna: „see you at 7 in the front of the City Centre?” Eu: „you want to say in front of the Bourse?” El: „no, in front of the City Centre” Eu, exasperata: „The City Centre is a place, not a building!” El: „really?!” Eu: „so, let it be at Rogier, the exit from the City II”. El:”yeah, so in front of the City Centre”. Nu mai continui, ca e deja de rasul curcilor!

Pana la urma ne-am gasit – el ma astepta undeva in zona la Rogier, in fata unui hotel pe care scria si aceasta denumire, la vreo 100 de metri de statia de metrou. Si s-a dovedit ca City Centre era la el City II, adica mallul din mijlocul orasului.

Cazul 4 (vineri)

Un prieten (daca am inceput cu o prietena, termin tot cu cineva din aceasta categorie 😀 ) imi propune sa mergem undeva. Nu va spun unde, ca nu e treaba voastra. Si in timp ce ma indreptam inspre locul faptei ma suna si imi mai spune si ca el a uitat sa se uite pe harta unde e exact si ca spera sa-mi mearga netul pe telefon. Bineinteles ca Nokia C3 nu e un smart phone, asa ca nici nu a vrut sa imi incarce hartile!

Dar, inainte sa ne invartim ca si gainile fara cap (bine, el ca si cocosul), ne-am indreptat inspre Place du C., caci indicatiile de pe invitatie spuneau ceva de genul „Rue du P., in zona Place du C.”. El, ca un cocos dotat cu inteligenta ce este, incepe sa-mi tina o teorie a formelor fara fund si a adreselor fara coordonate geografice din care reiese ca sigur strada aia nu e acolo unde suntem noi, mai ales ca locuise pe acolo si stia toate stradutele. Bine, bre! Esti mascul, esti inteligent, ai locuit pe aici, psihologia mea de mlastina zice ca busola ta trebuie sa fie muuuult mai buna ca a mea. Asa ca ne pornim la o plimbare prin frig si vant, ne invartim pe strazi vag cunoscute mie, apuc sa ii arat si unde se gaseste un hotel de passe (poate are nevoie vreodata…) si nimic. Pana la urma preiau conducerea, declar ca e imperios necesar sa ne intoarcem in Place du C. si fac pe gaina infuriata. Ajunsi in Place du C. el continua sa bata din gura ca nu e acolo, ca trebuie sa ne intoarcem, ca… Ca o femeie ce sunt, l-am lasat sa bodogane, m-am indreptat in directia dictata de busola interna, am citit placuta si mi s-au aprins ochii: iar avusem dreptate!

Ce am invatat din asta?! Ca ratacitul asta poate fi si placut, depinde cu cine esti cand te ratacesti. Si ca am intotdeauna dreptate (marja de eroare de +/- 1%). Si ca Google Maps e mama si tata orientarii cand folosesti mijloacele de transport in comun si picioarele din dotarea personala.

In alta ordine de idei, bine ca saptamana asta sunt foarte ocupata la munca si o sa stau departe de astfel de potentiale… rataciri.

Anunțuri

16 gânduri despre „Exactitatea unei adrese exacte

  1. Cel mai fain e cand trebuie sa gasesti o adresa si nu ai la tine decat o harta la scara foarte mica a orasului. Iar daca orasul e si Barcelona, cu strazile ei desenate ca pe hartia milimetrica, esecul e garantat, iar bodoganelile sotului-sofer de-a dreptul spumoase.

  2. Eu am dat ocol unei strazi timp de doua ore, cu copilul in brate, acum vreo 16 ani. Mi se parea cunoscut locul, dar nu gaseam adresa care ma interesa. Era si intuneric, este adevarat, dar cred ca nici eu nu eram in apele mele… A fost motiv de amuzament mult timp pentru mine si prietenii mei. Atunci am avut noroc cu persoana pe care o cautam, ca am vazut-o in fata portii, unde iesise sa se uite dupa mine. :))

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s