Ca sa lamurim problema din start, postarea asta e scrisa la ora 23:17 (ora inceperii), adica 00:17 ora majoritatii voastre. Acum am reusit sa ma adun inspre pat si sa imi reiau in stapanire laptopul, caci fusei ocupata toata dupa-amiaza cu musafiri – am avut o mica petrecere cu 7 adulti si 2 tanci de 4 ani. Si totul a inceput cam pe duminica trecuta…
Fotografu’, intr-un acces de zel muncitoresc, s-a oferit duminica trecuta sa gateasca duminica asta. Dar nu oriunde, ci la mine acasa. M-am uitat lung, am trecut peste moment si i-am zis ca nu ar fi nici primul nici ultimul mascul ce isi baga nasul prin bucataria mea. Ca daca nu ar fi si astfel de specimene, as muri din cauza de dezichilibre alimentare la un moment dat. Am prezentat cu gratie inventarul alimentelor potential comestibile si m-am gandit ca o Farmacista nu ar strica sa fie prezenta, just in case ca facem vreun pocinog…
Mai apoi, Arakelian & Co m-au avertizat ca nu mai au cum sa treaca sambata pe la mine, cum era stabilit, si m-au intrebat candid daca duminica e OK. Deja incepusem sa fac programari, sa caut solutii cum sa-i primesc pe toti fara sa se incalece. Si chiar in timp ce faceam asta mi-am amintit ca Pianista are ore in zona si ca duminica in jur de 3 ma onoreaza cu prezenta. Asa ca oricum o dadeam, tot se intersectau. No, mintea ei in sinea mea si-a spus ca e momentul sa incercam sa vedem cum se impaca prietenii facuti cu atata sarguinta separat odata pusi impreuna.
Si am organizat totul ca la carte – sondaj si invitatii pe Doodle, confirmari etc. Chiar mi-am anuntat si vecinul de la parter ca voi avea invitati, printre care si doi plozi de 4 ani. Pana la urma adunarea pare ca s-a simtit bine, mai ales ca Fotografu’ (care a facut si pe bucatarul improvizat) a descoperit ca vine din acelasi oras cu Arakelian si au inceput sa depene amintiri.
Gata cu vorbareala, ca deja e tarziu tare (e luni deja!). Dar va las cu ceva poze.
Apropo, carnea pe care eu o credeam de pui s-a dovedit a fi de vita. 😀 Bucuria bucatarului!
Si ce a ramas dupa:
Jurnal de Belgia 
Să vă fie de bine ! Sper să fiţi bine-sănătoşi ! 😀
Dar. Pe mine mama m-o-nvăţat aşe : dacă dintr-o povestire lipsesc referiri la un anume subiect despre care se ştie cu sidâguranţă că trebuia inclus, e clar că povestitorului îi este ruşine să îl aducă în discuţie. Deci : cât şi ce aţi băut ? , că e destul de complicat, mă gândesc, ca în condiţii normale de funcţionare, să confunzi carnea de pui cu cea de vită. 🙄 Doamneee … şi v-au văzut copiii ăia … Vai, vai …
paiiiii, vreo 3 sticle de vin, o duzina de beri, multa cafea (eu mai ales si nu am inchis un ochi azi noapte) etc…
copiii nu pareau traumatizati…
Deci as fi venit si sambata dupa amiaza, dar fara chestiile din sacosa… ca nu aveam cand sa le procur.
Pe de alta parte, nu mai cunosteam inca un dorohoian, si nici profesoara de pian pt piticanie!
lasa, mai bine asa – tiramisu ala a fost demential. cat despre cunostinte, daca stiam ca va lipiti asa, va aduceam in aceeasi incapere mai de mult :)))
No, spor tu mamă la curăţenie. Până la următorul chef, crezi că o termini?
sa stii ca o parte din parchet e bine lustruit :)))))
Înseamnă că o mai făcut ceva, ceva prin casa aia de când am fost io pe acolo în octombrie.
ceva, cineva :))
e lustruit ca s-au varsat ceva licori pe jos si unii aveau mustrari de constiinta. curat o sa fac probabil in we. 😀
Mi s-a facut foame..Serios..Nu poti sa ne chinui cu de buna dimineata cu asa poze 🙂
da’ sete nu ti s-o facut?! 😀
Pacat pe noi ne-ai putut coopta doar prin intermediul pozelor … arata al naibi de bine tigailea alea 😀
o sa transmit bucatarului! 😀 nu o sa-si mai incapa in piele de bucurie :)))
Cea mai incantata de poze a fost mama, sa stii… chiar i-a placut ce a vazut si abia asteapta sa iti faca o vizita!
loc ieste. 🙂
Imi place ultima poza, ma distreaza fatza aia de masa cu food, stuff si laptop pe ea… :))
mai, laptopul ala a fost sursa noastra neobosita de the doors 🙂
frumos din partea ta! sa-ti fie prieteniile lungi si sanatoase!
oho, multumesc.