Chestii, trestii... · Jurnal de Belgia

Un week-end plin de… muzica

Marti, Dan ma intreba candid ce bausem luni seara de dadusem nastere la postarea cu anuntul pentru postul de secretar. Mai apoi, cand am marturisit ca era scrisa la munca, se temea ca as fi fost sub influenta vreunei substante psihedelice. No, pai nu. Nici una, nici alta, ci probabil doar ramasitele week-endului in sange. Si ma simt obligata sa ii explic, sa nu ramana nelamurit, ca dupa aia m-o acuza Diana ca ii zboara gandurile aiurea. 😀

Asadar, week-endul meu a inceput vineri seara pe la 8 cu o cina cu colegii. Pentru care cina chiar am si gatit un quiche ce a facut furori, de a trebuit sa le explic colegilor si prietenilor mei ca mie doar nu imi place sa stau in bucatarie, nu ca nu as sti sa gatesc. Dupa ce am baut vin din cescute de espresso (casa nu era dotata pentru o gasca de 10 alcoolici!), mi-am luat picioarele la spinare si m-am indreptat (credeam eu) spre Avenue Louise unde urma sa ma intalnesc cu un amic, fotograf – de aia ii vom si spune Fotografu’ de acum incolo -, ca sa discutam ceva… bisnisuri.

Numai ca GPS-ul meu era dereglat, mai ales ca harta nu fusese introdusa corect si fusesem imbarligata pe tot felul de stradute ca sa ajung la cina. Asa ca in loc sa o iau pe calea cea buna, am luat-o pe unele gresite. Si in loc sa fac 15 minute pe jos, am facut 45 pe jos in mars fortat + metrou. Lucky me! Am reusit sa intarzai 20 de minute la „prima intalnire”. Dar am compensat amarul cu bere si shoturi de… ceva alcoolic. 😀

Dupa discutii fara inceput si fara sfarsit (care de fapt fusesera incepute in noaptea de Revilion, dar nu par a fi dispuse sa se termine), m-am urcat in ultimul tram viabil si m-am dus acasa, cuibusor de nebunii aflat intr-o debandada totala, aproope cocina dupa standardele mele, dar la ora 1 in noapte cand am intrat pe usa chiar nu se observa nimic. Cum nu imi place sa dorm cu sangele in bere, m-am mai uitat la vreo doua episoade de ceva, am mai halaiduit pe net, am baut apa intr-u diluare si m-am culcat pe la 4.

Din motive stiute numai de creierul meu, la ora 9.30 a devenit brusc activ refuzand sa mai doarma sau macar sa se prefaca ca ar mai vrea asta. Cuprinsa de suparare, m-am gandit sa il pedepsesc si sa il hranesc cu niste Civilisation III, proaspat instalat de husband intr-un acces de… marinimie. Si asa de suparata eram ca am pierdut vreo 4 ore pedepsindu-mi creierul. Cu ce am mai vorbit pe net, cu ce am mai raspuns la comentarii, am constatat ca se facuse aprope 3 si eu asteptam musafiri. Adica MC isi facea al doilea tatuaj si avea nevoie de baby sitter (de aia ii vom spune Tatuatu’ de acum incolo).

Mi-am aruncat ochii in jur, m-am speriat groaznic de ce am vazut si m-am apucat de curatenie. Si atata elan zacea in mine ca am frecat si faianta prin bucatarie. Numai bine ca am terminat fix cand a ajuns si Tatuatu’. Inca de cand trecea strada am vazut foamea in ochii lui si mi-am dat seama ca nu am nimic de mancare in frigider. Ca o gazda perfecta ce sunt, l-am dus la cumparaturi si l-am lasat sa si plateasca. Dupa ce s-a indopat cu ce a cumparat, mi-am amintit ca ii promisesem ca dupa ce isi face al doilea tatuaj il duc la agatat. Si m-am apucat de dat telefoane…

Cum deja barurile de prin centru le stia omul foarte bine, m-am gandit ca cel in care imi facusem eu veacul vineri seara ar fi numai bun pentru diversificare. Locatia fiind stabilita, am inceput sa sun in dreapta si in stanga, doar, doar s-o mai oferi si altii sa ne insoteasca. Pana la urma ne-am strans vreo trei, eu, Tatuatu’ si Farmacista (o prietena pe care o rog sa ma scuze pentru aceasta titulatura si sa ma anunte daca vrea sa o indepartez din spatiul public 😀 ). Iar noi, ca mosnegii, am ajuns pe la 22.30 cand nu era nici tipenie in bar. Numai bine ca am putut sa ne hlizim in voie. Pana s-a decis si Fotografu’ sa ne onoreze cu prezenta, s-a umplut barul si a inceput dezmatul.

Nu o sa va povestesc ce-am facut, nici poze nu pun. Doar atat ii spun lui Dan ca berile si shoturile au curs fara numar, fara numar. Naspa a fost pe la 5 cand ne-am dat seama ca restul omuletilor din bar erau beti, iar noi nu… Asa ca am ales sa plecam sa bem o cafea. Cum asta fu ideea creata a Fotografului si cum cafenele deschise la ora aia nu prea se gasesc, am sfarsit la el acasa. Si stand noi asa, unii cu o cafea, altii cu apa, altii cu bere, aprope ne hotarasem sa mergem direct la concertul de muzica clasica inchinat lui Mozart. Problema era cu mine, insa. Nu eream absolut deloc imbracata pentru asa ceva. Pentru facut bani din „munca cinstita” da, dar nu pentru Mozart! Si din aceste cauze ne-am indreptat spre case.

Bagandu-ma in pat la 7, dupa 40 de minute cineva a tinut mortis sa ma sune sa ma intrebe ce fac. No, ii raspund pe aceasta cale ca faceam sex cu un somn! In fine, m-am intors pe partea ailalta si am reusit sa dorm pana la 11 cand creierul meu iar a devenit activ fara motiv si fara sa fie intrebat de sanatate. Cum Tatuatu’ dormea la mine in sufragerie, cotrobaitul prin bucatarie dupa d’ale gurii nu prea ma incanta – nu voiam sa trezesc omul din somnul ratiunii! Am facut baie, am mancat un mar, m-am apucat de ascultat Nirvana, poate o trece foamea. Dar nu functioneaza! Pe la 2 mi-am luat inima in dintii si foamea in stomac si mi-am facut 2 sandvichuri. Si dupa ce le-am mancat, mi-am dat seama ca in cam 2 ore trebuie sa plecam pentru concert. Cam multi de doi in fraza…

Cu delicatete, gen goarne in ureche, l-am trezit pe Tatuatu’ care era ca convins ca e ora 12 nu 15, am dat o fuga pana la turcul de la colt care gatise pentru noi Mitraillete si Durum, ne-am hidratat cu cafea si am ascultat ceva Chopin ca sa intram „in the mood”. Pana la urma ne-am adunat, ne-am indusat si imbracat (fiecare separat!) si am reusit sa ajungem in timp util la recital. Unde am constatat ca toti aveam fete fresh de parca nimic nu se intamplase cu o noapte inainte. 😀 Si dupa recital, Fotografu’ avu o alta idee geniala (din alea la care numai el se pricepe, sesizati sarcasmul, va rog!) si a propus sa iesim la un suc intr-o formula extinsa ca sa sarbatorim succesul prietenelor noastre, pianistele. Cu ocazia asta am decis sa-mi surprind ficatul si i-am dat o ciocolata calda.

Pana la urma, pe la 22.00 am ajuns si eu acasa si m-am retras inspre blog… Unde am aflat ca sunt fericita castigatoare a editiei 54 din Blog Power, asa ca trebuia sa-mi conving mintea sa cloceasca o noua tema. Ce-o iesit, vedeti maine. Dar va avertizez ca nu e recomandata cardiacilor.

Amu intelegeti de ce cautam secretar?!

Anunțuri

13 gânduri despre „Un week-end plin de… muzica

  1. Nu.
    Haosul pare atât de aproape de perfecţiune încât chiar nu ai nevoie de cineva care să deranjeze în vreun fel parcursul. Eu am ameţit doar citind şi încercând să stabilesc puncte cardinale pentru mişcările browniene care ţi-au animat existenţa week-end-ului în cauză. Ştii că sunt oameni care au un deranj crunt şi o dezordine cumplită pe birou dar găsesc în fracţiuni de secundă orice lucru pe care îl ceri din balamucul de acolo ? Ei, oamenilor ălora, dacă le „pui ordine” în lucruri şi hârţoage, i-ai terminat. Nu mai găsesc nimic şi-aproape că nu mai sunt în stare să lucreze.
    Cred că asta ar face un „secretar” cu tine. Oricum, bietul de el nu ar avea niciun fel de viitor. Dacă nu-l bagi sub masă din prima zi forţându-l astfel ca sub impulsul unei crunte mahmureli să-şi dea demisia în dimineaţa imediat următoare, îl concediezi tu în prima săptămână, nemulţumită că ţi-a pus ordine-n … dezordine. 😀

    1. Dane, la ora asta imi bagi din astea?! De la ce ora esti treaz?! :))))
      Apropo, de felul meu, sunt organizata pana la obsesie. Aproape. 😀
      Si nu m-am imbatat niciodata! :))

  2. Oare treceai pe la mine cand am povestit despre shaorma de berbecut picanta? Atunci am tinut-o si noi lant aproape trei zile cu o gasca de prieteni. Ne-am plimbat prin tot orasul: la filme, in restaurante, baruri, la noi acasa, la ei acasa… Mi se parea ca sunt plina de energie si ca pot rezista la infinit in acel ritm. Dar cand ne-am oprit, organismul mi-a amintit ca nu mai am nici 20 de ani, nici 30, nici macar 40. De o saptamana am avut nevoie pentru a ma reface in totalitate. :))

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s